DECIZIE   Nr. 49*) din 19 mai 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 224 din 29 septembrie 1995

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Mihai Constantinescu  - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Antonie Iorgovan      - judecator
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 octombrie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 1.698/1994, Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990, invocata de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma, cu domiciliul ales in localitatea Santandrei, judetul Bihor, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 104 C/1994. Tot Judecatoria Oradea, prin incheierile din 20 octombrie 1994, pronuntate in dosarele nr. 1.700/1994 si nr. 1.695/1994, prin Incheierea din 1 noiembrie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 1.699/1994, si prin incheierile din 19 ianuarie 1995, pronuntate in dosarele nr. 1.697/1994 si nr. 1.617/1994, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990. Exceptiile au fost invocate de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica Marghita, judetul Bihor, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si Parohia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea - Oras Nou I, precum si de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea, si formeaza obiectele dosarelor Curtii Constitutionale nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 si nr. 47 C/1995.
    Exceptiile de neconstitutionalitate invocate se intemeiaza, in esenta, pe critica art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, potrivit caruia situatia lacasurilor de cult si a caselor parohiale aferente, urmeaza a fi stabilita de o comisie mixta a celor doua culte pe baza optiunii majoritatii credinciosilor sustinandu-se ca sunt contrare art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, ceea ce are ca efect imposibilitatea cultului greco-catolic de a-si redobandi aceste bunuri intabulate pe numele sau anterior Decretului nr. 358/1948. In acest sens se arata ca, in ce priveste comisiile mixte, acestea nu pot fi calificate ca organe jurisdictionale, desi legea nu a acordat in mod expres partilor, in caz de neintelegere, dreptul de a se adresa autoritatilor judecatoresti.
    In incheierile de sesizare din dosarele nr. 104 C/1994 si nr. 12 C/1995, pronuntate de acelasi complet de judecata, opinia instantei este in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi considerat lamurit in intregime atat timp cat nu beneficiaza pe deplin de recunoasterea lui.
    In incheierile de sesizare din dosarele nr. 126 C/1994 si nr. 127 C/1994, opinia instantei este ca dispozitiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constitutionale, deoarece ele stabilesc doar o procedura prealabila ce trebuie indeplinita de catre parti, in caz de divergenta, iar ulterior este posibila sesizarea judecatoriei.
    In incheierea de sesizare din Dosarul nr. 47 C/1995, instanta apreciaza ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 125 din Constitutie, potrivit carora justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.
    Intrucat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate se refera la acelasi act normativ - Decretul-lege nr. 126/1990 -, iar Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea este parte in fiecare dosar, pentru mai buna administrare a justitiei si pronuntarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 104 C/1994 se conexeaza dosarele nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 si nr. 47 C/1995.
    Pentru a stabili daca au intervenit elemente noi in raporturile dintre cele doua culte dupa pronuntarea Deciziei nr. 23 din 27 aprilie 1993, Curtea Constitutionala s-a adresat ierarhilor acestora.
    Prin Adresa nr. 2 din 6 februarie 1995, Vicariatul General al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica comunica lipsa unor contacte intre organele ierarhice ale celor doua culte, precum si inexistenta unor motive sau situatii noi. Se precizeaza ca acest cult s-a adresat ierarhiei la varf a Bisericii Ortodoxe Romane, dar nu s-a primit un raspuns asupra datei, locului si modalitatii solutionarii problemelor contencioase, astfel incat singura solutie ar ramane adoptarea unei legi care sa rezolve conflictul. Cu referire directa la exceptiile aflate pe rolul Curtii Constitutionale se apreciaza ca in mod gresit s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, deoarece toate cererile aveau ca obiect rectificarea Cartii funciare si trebuiau rezolvate in acest cadru, astfel incat se solicita dezinvestirea Curtii Constitutionale si trimiterea dosarelor la judecatorie.
    Patriarhia Romana, prin Adresa nr. 1.092 din 10 februarie 1995, apreciaza ca singurul concept de "dialog" promovat de Biserica Catolica Orientala de rit bizantin s-a rezumat la promovarea principiului absolutist "restitutio in integrum", la actiuni revendicative in justitie sau initiative legislative repetate, vizand in realitate acelasi obiectiv: obstructionarea dialogului. Se precizeaza ca primele propuneri reale de dialog din partea cultului s-au facut prin Scrisoarea nr. 79 din 18 ianuarie 1995 a mitropolitului Lucian Muresan, adresata Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, solicitandu-se o intrevedere in vederea rezolvarii diferendului, scrisoare luata in discutie in sedinta din 6 februarie 1995 a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Sfantul Sinod a constatat ca Biserica Ortodoxa Romana a fost si ramane deschisa pentru dialog, a apreciat si a salutat acceptarea dialogului de catre Biserica Catolica Orientala de rit bizantin, dar precizeaza ca in acest moment dialogul presupune indeplinirea unor acte prealabile, precum renuntarea la actiunile judecatoresti initiate, la initiativele legislative privind restituirea lacasurilor de cult si a caselor parohiale, la ocuparea prin abuz a bisericilor, la calomniile din presa etc. Biserica Ortodoxa Romana apreciaza ca actuala legislatie ofera cadrul necesar dialogului, pornind de la premise realiste, precum numarul credinciosilor, vointa lor liber exprimata pentru practicarea unui cult sau altul etc.
    In ambele adrese se face referire la "Declaratia - apel a Senatului Romaniei catre reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane si Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 10 ianuarie 1995. Senatul Romaniei, pornind de la constatarea ca nu au fost aplicate in majoritatea localitatilor prevederile Decretului-lege nr. 126/1990, adreseaza conducerii celor doua culte chemarea la intelegere, in spirit ecumenic, pentru solutionarea amiabila a tuturor starilor tensionate existente intre cele doua culte, exprimandu-se speranta ca astfel va fi inlaturata necesitatea de a se interveni prin lege intr-o problema a carei solutie trebuie sa fie rodul exclusiv al dragostei crestine.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierile de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Decretului-lege nr. 126/1990 prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Exceptiile de neconstitutionalitate invocate se refera la Decretul-lege nr. 126/1990, dar, asa cum rezulta din motivarea incheierilor de sesizare, ele vizeaza art. 3 din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il poate
constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei" si, in consecinta, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte numai cu privire la prevederile art. 3 din Decretul-lege nr 126/1990, deoarece, evident ca prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind recunoasterea Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica), cat si ale art. 2 din acest decret-lege referitor la restituirea bunurilor ce apartinusera acestui cult si erau in proprietatea statului nu au nici o legatura cu temeiurile si motivele actiunii reclamantilor care au invocat exceptia.
    Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 si s-a pronuntat prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, ramasa definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.
    Prin deciziile mentionate, Curtea Constitutionala a statuat ca art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 este constitutional, respingand in consecinta exceptiile invocate, in esenta pentru urmatoarele motive:
    - dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare - Decretul nr. 358/1948 - nu poate fi desfiintat de legea posterioara, deoarece aceasta ar presupune aplicarea retroactiva a legii noi, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor. Cu privire la bunurile trecute in proprietatea statului, prin art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 si prin Hotararea Guvernului nr. 466/1992 s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate - care are efecte numai "ex nunc" - al Bisericii Romane Unite cu Roma, prin restituire;
    - cat priveste lacasurile de cult, destinate folosintei credinciosilor, precum si casele parohiale, ca accesoriu al acestora, solutia prevazuta de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se faca de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte, tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri, este constitutionala; aceasta prevedere legala are in vedere egalitatea cultelor si spiritul de toleranta religioasa ce trebuie sa domine relatiile dintre ele, potrivit art. 29 din Constitutie, precum si respectarea principiului democratic al solutionarii unui conflict de interese ce priveste o comunitate in functie de vointa majoritara in cadrul acesteia;
    - procedura instituita prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu incalca principiul liberului acces la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, avand un caracter prealabil unui eventual proces ce ar putea rezulta ca urmare a incalcarii regulilor stabilite, cum ar fi nerespectarea optiunii majoritatii credinciosilor.
    Instituirea unei proceduri prealabile procesului in fata autoritatii judecatoresti, asa cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, nu este neconstitutionala, avand ca scop evitarea aglomerarii instantelor de judecata cu litigii ce ar putea fi solutionate pe aceasta cale, precum si interesul partilor legat indeosebi de celeritatea rezolvarii astfel a conflictului dintre ele. Cu atat mai mult solutionarea litigiului in conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 se justifica tinand seama de principiile constitutionale instituite prin art. 29 alin. (2) din Constitutie, precum si de faptul ca el intereseaza nu numai cultele ca atare, ci si credinciosii, astfel ca o solutie democratica trebuie sa tina seama de optiunea majoritara a acestora.
    Deci, in primul rand, trebuie dat curs prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. In legatura cu acest aspect, se retine ca textul nu conditioneaza activitatea comisiei mixte de indeplinirea unor acte prealabile. Textul pretinde constituirea comisiei mixte si rezolvarea situatiei juridice a lacasurilor de cult si a caselor parohiale in functie de dorinta credinciosilor din comunitatile ce detin aceste bunuri, care, deci, trebuie stabilita fara nici un echivoc.
    Considerentele care fundamenteaza deciziile Curtii Constitutionale nr. 23 din 27 aprilie 1993 si nr. 127 din 16 noiembrie 1994 subzista si in speta de fata, intrucat nu exista nici un element nou care sa le infirme si deci sa faca necesara reconsiderarea lor.
    Mai mult, solutia pronuntata de Curtea Constitutionala este in concordanta cu Apelul Senatului Romaniei din 29 decembrie 1994, mentionat anterior, si cu Documentul de la Balamand-Liban, elaborat de Comisia mixta internationala pentru dialog teologic intre biserica ortodoxa si biserica romano-catolica, la a VII-a sesiune plenara ce a avut loc intre 17-24 iunie 1993. La pct. 31 din acest document se face apel "sa ne amintim de indemnul Sf. Apostol Pavel catre Corinteni (I Cor. 6, 17), care recomanda crestinilor sa rezolve diferendele dintre ei prin dialog fratesc, evitand astfel de a incredinta interventiei autoritatilor civile solutionarea practica a problemelor care se puneau intre biserici sau comunitati locale. Aceasta are importanta in special pentru intrarea in posesiune sau restituirea bunurilor bisericesti. Aceasta nu trebuie sa se bazeze numai pe situatii din trecut sau sa se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie sa tina seama de complexitatea realitatilor pastorale prezente si de situatiile locale".
    Fata de cele aratate, exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.
    In consecinta, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. c), art. 24 alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Conexarea dosarelor nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 si nr. 47 C/1995 la Dosarul nr. 104 C/1994.
    2. Respinge ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate privind Decretul-lege nr. 126/1990, invocate de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma in Dosarul nr. 1.698/1994 al Judecatoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica Marghita in Dosarul nr. 1.700/1994 al Judecatoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-catolica Oradea in Dosarul nr. 1.695/1994 al Judecatoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea si Parohia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea - Oras Nou I in Dosarul nr. 1.699/1994 al Judecatoriei Oradea si de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-catolica Oradea in Dosarul 1.617/1994.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 19 mai 1995.

                PRESEDINTE,
                dr. Mihai Constantinescu

                         Magistrat-asistent,
                         Gabriela Dragomirescu