DECIZIE Nr.
482 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 596 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion Tănăsescu în
Dosarul nr. 36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde,
pentru partea Garda Financiară - Comisariatul General, consilier juridic cu
delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul părţii Garda Financiară - Comisariatul
General solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate, sens în care
depune concluzii scrise la dosar. Totodată, arată că textul de lege criticat nu
aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea,
mai arată că, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în
care se va dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi
penale, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea
sau încetarea procesului penal, va înceta suspendarea funcţionarului din
funcţia publică, iar acesta va fi reintegrat în funcţia deţinută anterior şi îi
vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că
asupra textului de lege criticat, în numerotarea anterioară republicării Legii
nr. 188/1999, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 48 din 4 februarie
2003, respingând excepţia, şi că nu au intervenit elemente noi, de natură a
schimba jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate
a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion
Tănăsescu în cauza ce are ca obiect
acţiunea în anulare a deciziei prin care a fost suspendat din funcţie.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi
prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens arată că dispoziţiile art.
74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 permit suspendarea din funcţie a
funcţionarului public în cazul trimiterii în judecată ca urmare a punerii în
mişcare a acţiunii penale împotriva sa, creând astfel o discriminare în raport
cu alte categorii de salariaţi şi încălcând principiul prezumţiei de
nevinovăţie, consacrat atât de Constituţie, cât şi de pactele şi tratatele
internaţionale ratificate de România.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul că dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu contravin
prevederilor art. 23 alin. (11) raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 251 din 22
martie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „In cazul în care s-a pus în
mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor
prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea
funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat
contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, precum şi prevederilor art. 23 alin. (11) din
Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la
prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor
funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea
uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică
înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei
infracţiuni săvârşite cu intenţie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea
funcţiei publice. Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica de
neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie
referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări.
Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica
privind încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală şi
ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, pentru următoarele motive:
Prevederea similară din aceeaşi lege, anterior
modificării şi republicării, a fost supusă controlului de constituţionalitate,
iar prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 192
din 26 martie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Cu acel prilej Curtea a reţinut
că „temeiul suspendării din funcţie a funcţionarului public nu este de natură
penală. Or, dispoziţiile art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)] din
Constituţie, invocate ca fiind încălcate, instituie prezumţia de nevinovăţie
exclusiv pentru răspunderea penală şi privesc libertatea individuală a
persoanei, sub aspectul reţinerii, arestării şi soluţionării procesului penal,
până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare."
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea si în cauza
de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion Tănăsescu în Dosarul nr.
36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu