DECIZIE Nr.
482 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 408 din 30 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Cristian Florin Puică în Dosarul nr.
1.546/219/2007 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc părţile.
Magistratul-asistent referă Curţii că procedura de
citare a fost legal îndeplinită faţă de partea Răzvan Vasile Petric şi că
pentru autorul excepţiei a fost returnată telegrama cu menţiunea „destinatar
necunoscut la adresă", iar acesta nu a înştiinţat Curtea despre schimbarea
domiciliului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale raportat la art. 98 din
Codul de procedură civilă, constată că procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11
octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.546/219/2007, Judecătoria Dej a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Cristian Florin Puică în
dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, precum
şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece nu
asigură asistenţă juridică obligatorie şi în faza de urmărire penală în cauzele
în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe
viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Judecătoria Dej apreciază
ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171
alin. 3 din Codul de procedură
penală faţă de dispoziţiile art. 24 din Constituţie, întrucât dreptul la
apărare garantat de Legea fundamentală nu poate fi confundat cu dreptul la
asistenţă juridică obligatorie, cazurile în care este recunoscut acesta din
urmă fiind lăsate la latitudinea legiuitorului. Raportând însă dispoziţiile
art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală la prevederile art. 6
paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, arată că s-ar impune, de lege ferenda, reglementarea
asistenţei juridice obligatorii a învinuitului sau a inculpatului, în cazurile
prevăzute la alin. 2 şi 3 ale art. 171 din Codul de procedură penală, în tot
cursul procesului, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia
doreşte în realitate completarea textului de lege criticat, or Curtea
Constituţională nu se poate substitui în activitatea sa legiuitorului şi nu
poate modifica sau completa normele legale în vigoare.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale. Arată că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul
la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat de Legea fundamentală
în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care
stabileşte şi situaţiile în care consideră că este necesar. Invocă în acest
sens Deciziile Curţii Constituţionale nr. 916/2006 şi nr. 232/1999.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au
următorul cuprins: „In cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie
şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la „Dreptul la
apărare", precum şi a dispoziţiilor art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind „Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege
criticat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia
nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, reţinând că
dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se
referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă
pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. In cazurile în care legea impune
asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are
valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului,
cât şi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în
considerarea unor situaţii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă
în textul de lege.
Prin urmare, dreptul la apărare nu poate fi confundat
cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate
cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile
în care se consideră că este necesar. Astfel, nu se poate susţine că
dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt
neconstituţionale pentru că nu prevăd că asistenţa juridică este obligatorie şi
în cursul urmăririi penale, câtă vreme exercitarea dreptului la asistenţă
juridică este garantată.
Aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie au fost
reţinute şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 756 din 18 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 717 din 23 octombrie 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia
din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Cristian Florin Puică în Dosarul nr. 1.546/219/2007 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică