DECIZIE Nr.
481 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 209 alin. 3 si art. 248 1
din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 456 din 5 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 2481 din Codul
penal, excepţie ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr.
30.184/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte care a avut termen în cunoştinţă.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia pentru
motivele depuse la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că autorul acesteia critică de fapt modul de aplicare a legii de
către instanţele de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.184/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti
-Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146,
art. 209 alin. 3 şi art. 2481 din Codul penal. Excepţia a fost
ridicată de Miron Victor Panaitescu în apelul formulat împotriva sentinţei prin
care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art.
21 alin. (3). In acest sens, se arată că art. 146 din Codul penal contravine
„principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi ideii de proces
echitabil", deoarece „ar fi echitabil să se considere că s-au produs consecinţe
deosebit de grave dacă paguba materială a depăşit 200.000 RON doar dacă această
pagubă a fost suferită de o singură persoană, nu de mai multe persoane
împreună". Prevederile art. 209 alin. 3 din Codul penal contravin, de asemenea, dispoziţiilor art.
16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece „nu este
echitabil ca autorul unui furt al cărui prejudiciu este de 1 leu, ca şi autorul
unui furt al cărui prejudiciu este de 200.000 RON, să poată primi o pedeapsă de
un an, iar dacă prejudiciul a fost de 200.001 RON pedeapsa să nu poată scădea
sub 10 ani închisoare".
Totodată, dispoziţiile art. 2481 din Codul penal încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât „nu este echitabil ca autorul
unui abuz în serviciu contra intereselor persoanei care a produs un prejudiciu
de cel mult 200.000 RON să poată primi o pedeapsă de maxim 2 ani închisoare, pe
când dacă prejudiciul este 200.001 RON pedeapsa minimă să fie 5 ani de
închisoare".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
„sancţionarea diferită a unei infracţiuni de furt, în raport cu cuantumul
pagubei produse este justificată de gradul de pericol social mai ridicat sau
mai scăzut al acestei fapte". Prevederile art. 146 din Codul penal nu
încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece „legea se
aplică în mod egal tuturor cetăţenilor care au încălcat-o, avându-se în vedere
aceleaşi criterii de apreciere, fără niciun privilegiu sau discriminare".
Totodată, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât
orice persoană care încalcă legea beneficiază de dreptul la un proces
echitabil, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale
criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie
juridică, fără privilegii ori discriminări. De asemenea, limitele de pedeapsă
pentru infracţiunea de furt ori furt în formă calificată „sunt suficient de
largi pentru a oferi posibilitatea instanţei de a individualiza pedeapsa în
funcţie de pericolul social concret al faptei şi de gradul de pericol social pe
care îl prezintă făptuitorul, şi a nu se crea situaţii inechitabile".
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât se aplică în
mod egal tuturor persoanelor vizate de ipotezele normelor, fără discriminări pe
considerente arbitrare. Astfel, dispoziţiile art. 146 din Codul penal cuprind o
normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave".
Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut
consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant
al mai multor infracţiuni, cum ar fi, de exemplu, furtul calificat, fără a
contraveni egalităţii în drepturi prevăzute de art. 16 din Constituţie.
Totodată, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 146, art. 209
alin. 3 şi art. 2481 din Codul penal faţă de art. 21 din Constituţie, se constată că
dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă norme
de drept substanţial, care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului
părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de garanţiile care
condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 2481 din Codul penal, cu modificările
aduse prin Legea nr. 456/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001,
Legea nr. 20/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi Legea
nr. 278/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, care au
următorul cuprins:
- Art. 146:„Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o
perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau
oricăreia dintre unităţile la care se referă art.
145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 209 alin. 3:„Furtul
privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină,
motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite,
cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare,
alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de
cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului
feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol
siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de
telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii se
pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani. ";
- Art. 2481
din Codul penal: „Dacă faptele prevăzute în art.
246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, Curtea a constatat că art. 146 din
Codul penal „cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte
înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Această reglementare este
necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit
de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor
infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat [...]".
Pe de altă parte, susţinerea autorului excepţiei
potrivit căreia „ar fi echitabil să se considere că s-au produs consecinţe
deosebit de grave, dacă paguba materială a depăşit 200.000 RON, doar dacă
această pagubă a fost suferită de o singură persoană, nu de mai multe persoane
împreună" priveşte modul de interpretare a textului de lege criticat, fără
a constitui o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Or, interpretarea şi
aplicarea în speţă a textului de lege criticat intră în competenţa exclusivă a
instanţei de judecată.
Curtea constată că susţinerile potrivit cărora art. 209
alin. 3 şi art. 2481 din Codul penal contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie nu pot fi primite. Principiul egalităţii, aşa cum s-a statuat în
mod constant în jurisprudenţa Curţii, nu înseamnă eo
ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor
situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu
presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi
fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la
situaţii diferite să existe un tratament diferit.
Totodată, este neîntemeiată şi susţinerea autorului
excepţiei referitoare la încălcarea prin textele de lege criticate şi a
dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aplicarea cerinţei „procesului
echitabil" se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a
procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al
faptelor, adică în materia dreptului substanţial.
Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi
nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor
Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei „procesului
echitabil" ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor
procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 2481 din Codul
penal, excepţie ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr.
30.184/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu