Decizia Nr.48 din 24.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jidvei“ - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba în Dosarul nr. 2.681/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 622D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, menţionând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.440 din 3 noiembrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.681/107/2009, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jidvei“ - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită ca administratorul judiciar să întocmească tabelul definitiv al creanţelor şi admiterea planurilor de reorganizare a societăţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15, 16, 21, 124 şi 126, deoarece instituie obligativitatea judecătorului fondului de a respecta întocmai indicaţiile date de instanţa de recurs, astfel că, în cauză, judecătorul fondului nu se mai poate supune legii şi nu mai poate constata că legea aplicabilă în speţă a fost abrogată şi nu ultraactivează. De asemenea, consideră că este încălcată grav egalitatea în drepturi, deoarece aceleaşi litigii se soluţionează sub imperiul a două legi diferite, una în vigoare şi alta abrogată. Or, în speţă, s-a decis aplicarea prevederilor Legii nr. 64/1995, care este abrogată, şi nu ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Tribunalul Alba - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează în sensul că dispoziţiile art. 315 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, întrucât controlul judiciar ce se exercită nu reprezintă o limitare a independenţei judecătorilor, iar îndrumările date se circumscriu cadrului activităţii cu caracter jurisdicţional al instanţelor de recurs, iar, în lipsa dispoziţiilor criticate, se pot reitera greşelile comise de instanţa de fond cu consecinţa încălcării art. 6 din Convenţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, a reţinut că, rejudecând cauza, judecătorul preia rezolvările în drept stabilite de instanţa de casare, fapt ce nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de casare, pe cale de hotărâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie să judece o anumită cauză.Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de control judiciar, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis.Referitor la celelalte aspecte învederate Curţii, se observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale, în cauza dedusă judecăţii, respectiv faptul că, în speţă, se aplică prevederile Legii nr. 64/1995, care sunt abrogate, şi nu prevederile Legii nr. 85/2006.În ce ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a normelor legale, Curtea reţine că s-a mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 1.440 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, asupra unor critici formulate chiar de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, interpretarea şi aplicarea normelor legale ţine de competenţa instanţelor de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Jidvei“ - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba în Dosarul nr. 2.681/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu