Decizia Nr.479 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicată de Ionela Voroneanu în Dosarul nr. 40.769/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna Carmen Cucu, în calitate de consilier juridic, având delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autoarei excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precizând, în acest sens, că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a constatat conformitatea acestuia cu prevederile constituţionale invocate. Depune la dosar şi note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 40.769/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicată de Ionela Voroneanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la Legea nr. 144/2007, emis de către Agenţia Naţională de Integritate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că pct. 34 al art. 41 din Legea nr. 144/2007 include în categoria persoanelor care au obligaţia declarării averii şi „personalul instituţiilor publice implicat în realizarea procesului de privatizare“, ceea ce presupune că această obligaţie incumbă tuturor salariaţilor instituţiilor publice implicaţi în privatizare, inclusiv personalului contractual angajat cu contract individual de muncă. Această dispoziţie legală excedează scopului legii, adică asigurării cerinţelor de imparţialitate, integritate şi transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. În categoria persoanelor care ocupă funcţii sau demnităţi publice nu pot fi incluşi toţi salariaţii instituţiilor publice implicate în privatizare, decât în mod discriminatoriu şi cu încălcarea principiului egalităţii în faţa legii. Totodată, susţine că textul este discriminatoriu, întrucât prevede obligaţia declarării averii numai pentru personalul instituţiilor publice implicate în privatizare, nu şi pentru personalul contractual al tuturor celorlalte instituţii publice.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în argumentaţia sa invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008).Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente şi notele scrise depuse de acesta la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009. Textul criticat are următoarea redactare:– Art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007: „(1) Următoarele categorii de persoane au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [...]34. personalul instituţiilor publice implicat în realizarea procesului de privatizare;“. Urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, a fost adoptată Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care, prin art. 33 pct. 16, abrogă dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 144/2007. Dispoziţiile de lege criticate se regăsesc, într-o nouă formă, în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 36 din Legea nr. 176/2010, care includ în categoriile de persoane cărora le revine obligaţia declarării averii şi a intereselor „personalul instituţiilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de muncă, implicat în realizarea procesului de privatizare, precum şi personalul instituţiilor şi autorităţilor publice, inclusiv personalul angajat cu contract individual de muncă, care administrează sau implementează programe ori proiecte finanţate din fonduri externe sau din fonduri bugetare“. Curtea apreciază că obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 36 teza întâi din Legea nr. 176/2010, asupra acestora urmând să se pronunţe prin decizia de faţă. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile nediscriminării şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică soluţia legislativă potrivit căreia personalul instituţiilor publice implicat în realizarea procesului de privatizare este obligat să depună declaraţii de avere şi de interese, fără niciun fel de diferenţieri în cadrul acestui tip de personal. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a primit o nouă redactare, mai clară şi mai precisă, de natură a realiza o delimitare netă a sferei subiecţilor de drept cărora le incumbă această obligaţie. Astfel, în prezent, textul de lege ce formează obiectul excepţiei menţionează expres şi personalul contractual implicat în realizarea procesului de privatizare. O asemenea precizare are ca finalitate stabilirea fără echivoc a categoriilor de personal care sunt ţinute de respectarea obligaţiei menţionate. Cu privire la obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese de către personalului implicat în procesul de privatizare, instanţa de contencios constituţional a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, că nu are caracter discriminatoriu, fiind aplicabilă în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Totodată, Curtea a statuat că obligaţia instituită este justificată de necesitatea prevenirii săvârşirii faptelor de corupţie de către anumite categorii de personal şi că se impune personalului implicat în procesul de privatizare tocmai prin legătura pe care persoanele aparţinând acestei categorii o au cu gestionarea fondurilor publice, dar şi prin atribuţiile de serviciu specifice pe care le îndeplinesc. Instanţa de control constituţional a constatat că legiuitorul, pentru a asigura condiţiile ca activitatea acestora să se desfăşoare sub semnul imparţialităţii, integrităţii şi transparenţei, poate să stabilească măsuri de protecţie a acestor deziderate, o asemenea măsură fiind chiar obligaţia de depunere a declaraţiilor de avere şi interese aflată în sarcina personalului implicat în procesul de privatizare. Având în vedere că, în varianta actuală, textul de lege nu face decât să expliciteze şi să detalieze categoriile de personal cărora le revine obligaţia menţionată, cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia mai sus citată îşi menţin valabilitatea şi cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 36 teza întâi din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ionela Voroneanu în Dosarul nr. 40.769/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu