DECIZIE Nr.
478 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art.
42 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 422 din 25 iunie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31, 42 şi 47 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Dobrineşti, judeţul
Galaţi, în Dosarul nr. 3.659/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ -
Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate,
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.659/121/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială şi de contencios administrativ - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (7), art. 31, art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vinuri
Nicoreşti" - S.R.L. din Dobrineşti, judeţul Galaţi, într-o cauză ce are ca
obiect procedura insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 31 alin.
(1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 sunt contrare dispoziţiilor art.
44 alin. (1), (2) (3) şi (4) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie,
întrucât limitează dreptul de administrare şi dreptul de vot al acţionarilor
societăţii împotriva căreia s-a pornit procedura insolvenţei în cadrul
adunărilor generale, drepturi ce reprezintă de fapt manifestări ale atributelor
dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute. De asemenea, consideră că
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 dă dreptul unui creditor fraudulos şi
de rea-credinţă ca, fără limitări legale efective şi serioase, să blocheze
activitatea unei societăţi comerciale viabile, chiar şi pentru o creanţă
nesemnificativă, fără teama de a suferi o pierdere financiară în urma introducerii abuzive a
cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. In sfârşit, arată că art. 8
alin. (7) din Legea nr. 85/2006, care prevede dreptul judecătorului-sindic de a
nu suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate, contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituţională
este garantul supremaţiei Constituţiei.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială şi de contencios administrativ - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. In acest sens,
arată că dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 sunt justificate
de necesitatea satisfacerii drepturilor creditorilor în cel mai scurt timp. In
ceea ce priveşte art. 31 din aceeaşi lege, arată că debitorul are posibilitatea
de a împiedica procedura insolvenţei, achitând datoria. In sfârşit, arată că
dispoziţiile art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 au ca scop protejarea
activelor debitoarei, iar ridicarea dreptului de administrare al acesteia este
prevăzută tocmai pentru a proteja creditorii în vederea recuperării creanţelor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că toate dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că
măsura dispusă de art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, care derogă de la
dreptul comun, a fost instituită de legiuitor ţinând cont de scopul legii, şi
anume îndestularea creditorilor într-un termen cât mai scurt posibil şi
soluţionarea cu celeritate a cauzelor comerciale. In ceea ce priveşte celelalte
prevederi de lege criticate, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei. în acest sens, arată că
legiuitorul este competent să stabilească condiţiile şi limitele exercitării
dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7), art. 31, art. 42 şi art. 47 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Curtea constată că, în ceea ce priveşte art. 31,
autorul excepţiei critică doar prevederile alin. (1).
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 8 alin. (7): „Prin derogare de la art. 29
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,
judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în
care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel
puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.";
- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii
prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate
introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.";
- Art. 42 : „(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33,
este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea
nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori
părţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul
acestei proceduri.
(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea
acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în
registrele speciale de evidenţă ori în conturile înregistrate
electronic.";
- Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de
administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi
administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a
declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin.
(6), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege,
prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilorpe care debitorul le-ar
dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în
tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea
unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a
conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează
de drept la data la care se dispune începerea
falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori
administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a
se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unuiplan
raţional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15
zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi
administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va
putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor
lichidării."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1),
(2), (3) şi (4) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
şi a proprietăţii private, la condiţiile exproprierii şi la interzicerea
naţionalizării; art. 136 alin. (1) şi (5) privind clasificarea proprietăţii ca
fiind publică şi privată şi la inviolabilitatea proprietăţii private; art. 142
alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii
constituţionale şi aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 293 din 22 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (7), art.
31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006.
In considerentele deciziei amintite, instanţa de
contencios constituţional, justificând constituţionalitatea prevederilor art.
31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a statuat că „procedura prevăzută de textul
de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a
debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţia de plată, modalitate prin
care nu a fost încălcat dreptul de proprietate, în condiţiile în care, în ceea
ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile,
ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea
creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici".
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 şi art. 47 din
Legea nr. 85/2006, Curtea a arătat că „acestea prevăd indisponibilizarea
acţiunilor societăţii comerciale debitoare şi ridicarea dreptului de
administrare al debitorului în scopul protejării patrimoniului, a activelor
debitorului, al prevenirii gospodăririi nechibzuite a acestora, ce ar putea
cauza noi pierderi şi împiedicarea satisfacerii creditorilor.
Incredinţarea dreptului de administrare al debitorului
unor persoane calificate şi responsabile nu încalcă dreptul de proprietate al
acţionarilor şi este conformă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului de
proprietate sunt prevăzute de lege".
In sfârşit, referindu-se la art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 85/2006, Curtea a reţinut că, „prin derogare de la dispoziţiile art. 29
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această reglementare corespunde scopului şi
caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară
acestei proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de
garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie
constituţională în România".
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de
natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Dobrineşti, judeţul Galaţi, în
Dosarul nr. 3.659/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială şi de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea