Decizia Nr.477 din 21.11.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 23 ianuarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Furtună în Dosarul nr. 1.604/62/2010* al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 397D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură tranzitorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.604/62/2010*, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Gheorghe Furtună într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu arată concret cum anume sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Acesta arată în punctul său de vedere că promovarea normelor tranzitorii mai sus amintite a ţinut seama de schimbările operate de noul Cod de procedură civilă în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, măsura fiind menită să asigure o repartizare echilibrată a cauzelor în sistemul justiţiei civile în scopul aplicării în condiţii optime a dispoziţiilor noii reglementări procesual civile.Soluţia legislativă cuprinsă în art. XXIII din Legea nr. 2/2013 constituie o aplicaţie a vechiului principiu al aplicării imediate şi generale a legii noi de procedură civilă (art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), principiu abandonat de noul Cod de procedură civilă în favoarea regulii potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură civilă sunt aplicabile numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia (a se vedea art. 24 din noul cod), însă principiile de drept care guvernează aplicarea în timp a legii de procedură civilă nu constituie norme juridice de ordin constituţional, legiuitorul ordinar putând adopta, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi soluţii legislative particulare.De asemenea, Guvernul mai menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţată în cazul unor dispoziţii legale tranzitorii similare.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că prevederile legale criticate au caracter tranzitoriu şi sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.În acest context, nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei în sensul că reglementarea în cauză are caracter retroactiv în măsura în care se dispune trimiterea dosarului de recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la Curtea de Apel Braşov. În realitate, procedând astfel, legiuitorul nu a făcut decât să aplice şi în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Chiar dacă prevederea în cauză derogă de la norma instituită prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competenţă, consacră principiul ultraactivităţii legii vechi, instituirea unei asemenea derogări este de competenţa legiuitorului şi nu contravine niciunei prevederi constituţionale. În plus, soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţii ce au următoarea redactare: „(1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 privind neretroactivitatea legii civile. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu arată în ce fel dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, iar simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi constituţionale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Furtună în Dosarul nr. 1.604/62/2010* al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae