DECIZIE Nr. 473 din 9 decembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitarii semintelor
de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea si constituirea
Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 149/2003
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 923 din 22 decembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 141/2002, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 149/2003, exceptie ridicata de
Asociatia Patronala a Angrosistilor de Cereale din Romania - ANCER in Dosarul
nr. 278/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin reprezentant, lipsind
celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei considera ca Ordonanta Guvernului nr.
56/2000, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2000, Legea nr. 39/2001,
Legea nr. 657/2001 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 141/2002 sunt
neconstitutionale in raport cu dispozitiile art. 51, art. 134 alin. (2) si art.
114 alin. (4) din Constitutie. Totodata, se arata ca prin adoptarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 141/2002 s-a preluat un haos legislativ, facand
nefunctionale prevederile sale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc
atingere prevederilor constitutionale invocate. Referitor la justificarea
emiterii de catre Guvern a ordonantei de urgenta, se arata ca Guvernul a
motivat regimul de urgenta al ordonantei in nota de fundamentare. De asemenea,
actele normative criticate nu contin dispozitii retroactive, acestea
aplicandu-se de la data intrarii lor in vigoare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 278/2002,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 56/2000, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2000,
ale Legii nr. 39/2001 si ale Legii nr. 657/2001, exceptie ridicata de Asociatia
Patronala a Angrosistilor de Cereale din Romania - ANCER.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 56/2000, ale Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 109/2000, ale Legii nr. 39/2001, ale Legii nr. 657/2001, precum
si ale art. 37 lit. j) si k) si ale art. 77 alin. (3) din Normele metodologice
din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 56/2000,
aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.113/2001, contravin dispozitiilor art.
15 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. f), art. 114 si art.
134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
Pe langa unele motive care se refera la oportunitatea reglementarilor si la
eficienta acestora se sustine, in esenta, ca, datorita neluarii in considerare
a termenelor de aplicare prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 56/2000, aceasta
ar incalca principiul neretroactivitatii legilor, ceea ce contravine art. 15
alin. (2) din Constitutie. Se mai arata ca aceasta ordonanta incalca
dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie privind asigurarea de
catre stat a libertatii comertului, a protectiei concurentei loiale, a cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Modificarea
Ordonantei Guvernului nr. 56/2000 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
109/2000, si nu printr-o lege, contravine dispozitiilor art. 114 alin. (5) din
Constitutie. Se apreciaza, totodata, cu privire la aceasta ordonanta de
urgenta, ca nu exista un caz exceptional care sa justifice emiterea ei, ceea ce
contravine art. 114 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, potrivit autorului
exceptiei, ordonanta de urgenta sus-amintita ar incalca si dispozitiile art.
134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, intrucat creeaza "conditii
nefavorabile valorificarii tuturor factorilor de productie", precum si pe
cele ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, "prin lasarea nemodificata a
termenelor de aplicare a Ordonantei nr. 56/2000", motiv pentru care si
Legea nr. 39/2001 ar fi neconstitutionala. Legea nr. 657/2001 este considerata
neconstitutionala, fara a se indica norma constitutionala incalcata.
Referitor la dispozitiile art. 37 lit. j) si k) din Normele metodologice
din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 56/2000,
aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.113/2001, se sustine ca acestea
incalca art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, intrucat primul text
incearca "ocolirea incadrarii unor fapte in categoria infractiunilor
considerandu-le contraventii [...], desi aceste fapte sunt penale cu consecinte
deosebit de grave pentru activitatea comerciala", situatie ce intra in
sfera de reglementare a legilor organice. Totodata, dispozitiile din aceeasi
hotarare a Guvernului contravin art. 49 alin. (2) din Constitutie, intrucat
"prevad interdictia unei activitati legale pentru o societate comerciala
pe actiuni, din cauza infractiunii comise de catre administratorul sau",
ceea ce aduce atingere dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie.
Se apreciaza ca toate aceste acte normative incalca art. 134 alin. (2) lit.
a), intrucat membrii ANCER "nu mai pot functiona in conditii de
normalitate si legalitate".
Autorul exceptiei invoca si existenta unor necorelari si contradictii intre
actele emise de Guvern si de Parlament.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ considera ca
exceptia este neintemeiata, intrucat "aspectele invederate in motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate sunt aspecte care privesc mai mult fondul
cauzei in care este contestata legalitatea Hotararii Guvernului nr. 1.113 din
27 noiembrie 2001".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia este inadmisibila. Se sustine, in
argumentarea acestui punct de vedere, ca, "ulterior invocarii exceptiei de
neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate [...] au fost abrogate
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea
depozitarii semintelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru
acestea si constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie
2002". Fata de aceasta situatie, in opinia Guvernului, devin aplicabile
dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului arata
ca, desi Ordonanta Guvernului nr. 56/2000 a fost abrogata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 141/2002, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 149/2003, "solutia legislativa de principiu din textele de lege
modificate a fost preluata in noua reglementare, fara a avea un continut
identic". In aceasta situatie, considera Avocatul Poporului, Curtea este
competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Se apreciaza, in punctul de vedere prezentat, ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 141/2002 nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din
Constitutie, intrucat nu contine nici o dispozitie cu caracter retroactiv. De
altfel, arata Avocatul Poporului, autorul exceptiei vizeaza, in realitate,
aplicarea in timp a dispozitiilor criticate, or, aceasta este de resortul
instantei judecatoresti. In acest sens, se invoca si jurisprudenta Curtii
Constitutionale. Se mai arata ca nu pot face obiectul controlului de
constitutionalitate neconcordantele dintre dispozitiile criticate si alte acte
normative, intrucat "aceasta nu reprezinta o problema de
constitutionalitate, ci una de tehnica legislativa". In legatura cu
criticile privind lipsa de eficacitate si oportunitate a reglementarilor
criticate, se apreciaza ca asupra acestora "numai Parlamentul poate hotari,
in limitele prevazute de Constitutie". De asemenea, nu intra in competenta
Curtii nici "lipsa de precizie" din actul normativ considerat
neconstitutional, intrucat "controlul de constitutionalitate nu poate
privi omisiuni de reglementare (...), pentru ca, altfel, Curtea Constitutionala
ar deveni legislator pozitiv, ceea ce este de neconceput".
In ceea ce priveste invocarea art. 114 si a art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, in sustinerea exceptiei, Avocatul Poporului apreciaza ca
reglementarile legale criticate nu contravin acestor prevederi constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
catre autorul exceptiei, il constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
56/2000 privind reglementarea depozitarii cerealelor si semintelor oleaginoase,
regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum si constituirea
Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45 din 31 ianuarie 2000, precum si ale Legii
nr. 39/2001, de aprobare cu modificari si completari a acestei ordonante,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 13 martie
2001. Totodata, este criticata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2000
pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 56/2000, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 312 din 5 iulie 2000, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 657/2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 13 decembrie 2001. De asemenea, sunt
criticate dispozitiile art. 37 lit. j) si k) si ale art. 77 alin. (3) din
Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonantei
Guvernului nr. 56/2000, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.113/2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 755 din 27 noiembrie
2001.
Ulterior, toate aceste acte normative au fost abrogate prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea
depozitarii semintelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru
acestea si constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie
2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 149 din 14 aprilie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 19 aprilie
2003.
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine
ca, desi actele normative criticate de autorul exceptiei au fost abrogate
anterior formularii exceptiei, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
141/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 149/2003,
reglementarea de principiu a fost preluata, in substanta ei, cu imbunatatiri,
de actele normative mentionate, astfel ca, potrivit jurisprudentei sale, Curtea
urmeaza a se pronunta, in lumina criticilor formulate, asupra
constitutionalitatii acestor din urma doua acte normative care sunt in vigoare.
Critica de neconstitutionalitate consta in caracterul inoportun si
ineficient al reglementarilor cuprinse in textele actelor la care se refera
exceptia ridicata. Sunt invocate, in sustinerea exceptiei, dispozitiile
constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 49 alin. (2), devenit art. 53 alin.
(2), dupa revizuirea si republicarea Constitutiei in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 72 alin. (3) lit. f),
devenit art. 73 alin. (3) lit. h), art. 114 alin. (4) si alin. (5), devenit
art. 115 alin. (4) si (5), precum si alin. (7) si art. 134 alin. (2) lit. a),
devenit art. 135 alin. (2) lit. a).
Aceste texte, in noua lor redactare, au urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrangerea poate fi dispusa numai daca este
necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu
situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara
a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organica se reglementeaza:
[...];
h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
In legatura cu invocarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) si (5) din
Constitutie, Curtea urmeaza a avea in vedere conditiile prevazute in textele
constitutionale in vigoare la data emiterii actelor normative care constituie
obiectul exceptiei, al caror cuprins este in mare masura diferit de cel al
dispozitiilor art. 115 alin. (4), (5) si (7) in redactarea actuala a
Constitutiei.
Analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la precizia,
coerenta, oportunitatea si eficienta reglementarii criticate, Curtea retine ca,
potrivit competentei sale, nu se poate pronunta asupra acestor aspecte, ele
fiind de resortul exclusiv al autoritatii legiuitoare (inclusiv al celei
delegate). Conform dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata, "in exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa
prevederea legala supusa controlului".
Din examinarea comparativa a dispozitiilor cuprinse in actele normative in
vigoare cu privire la reglementarea depozitarii semintelor de consum, regimul
certificatelor de depozit pentru acestea si constituirea Fondului de garantare
pentru certificatele de depozit si a textelor constitutionale invocate in
sustinerea exceptiei, nu rezulta elemente de incompatibilitate, in sensul ca ar
fi fost incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 49
alin. (2), devenit art. 53 alin. (2), ale art. 72 alin. (3) lit. f), devenit
art. 73 alin. (3) lit. h), art. 114 alin. (4) si (5), devenit art. 115 alin.
(4), (5) si (7), si, respectiv, ale art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art.
135 alin. (2) lit. a).
Curtea retine ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
141/2002 si ale Legii nr. 149/2003 nu sunt retroactive, ele aplicandu-se numai
de la data intrarii in vigoare, si nu prevad restrangerea vreunuia dintre
drepturile si libertatile fundamentale prevazute de Constitutie. Reglementarile
respective au ca obiect, in exclusivitate, organizarea unei activitati de o
reala importanta - depozitarea semintelor de consum, stabilind, in detaliu,
modul de acordare a licentei de depozit, regimul certificatelor de depozit,
tariful de depozitare, asigurarea depozitarului, activitatea de gradare a
semintelor de consum, fondul de garantare pentru certificatele de depozit. Or,
modalitatea de reglementare a acestor activitati este o consecinta a optiunii
autoritatii legiuitoare (inclusiv in cadrul delegarii legislative) in aplicarea
prevederilor constitutionale privind legiferarea.
In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f)
din Constitutie, devenit art. 73 alin. (3) lit. h), care prevede ca
infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora sunt stabilite prin
lege organica, Curtea constata ca Legea nr. 149/2003 prin care a fost aprobata
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 141/2002, lege prin care au fost
prevazute infractiuni legate de obiectul de reglementare al ordonantei, a fost
adoptata cu respectarea procedurii constitutionale prevazute pentru legile
organice [art. 74 alin. (1), devenit art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala].
In legatura cu sustinerea ca ar fi fost incalcate dispozitiile art. 114 din
Constitutie, in vigoare la data emiterii ordonantelor criticate, referitoare la
conditiile de emitere a ordonantelor si a ordonantelor de urgenta, in sensul
ca, pe de o parte, nu exista un "caz exceptional" care sa justifice
emiterea de catre Guvern a ordonantei de urgenta, iar pe de alta parte, nu se
putea emite o ordonanta de urgenta (nr. 109/2000) in timp ce Ordonanta
Guvernului nr. 56/2000, emisa in baza unei legi de abilitare, era depusa pentru
aprobare, si ca Parlamentul "nu a fost convocat in sesiune
extraordinara", Curtea constata ca nu se poate pronunta asupra conditiilor
de emitere a unor acte normative abrogate. Analizand aceste sustineri in raport
cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 141/2002, Curtea retine ca sunt
neintemeiate. Ordonanta de urgenta a fost emisa in timpul sesiunii parlamentare
ordinare si a fost ulterior aprobata de Parlament prin Legea nr. 149/2003, cu
modificari si completari. In acelasi timp Curtea observa ca Guvernul a motivat
regimul de urgenta al ordonantei, in nota de fundamentare, prin
"importanta domeniului pe care-l reglementeaza, avantajele pe care le
aduce producatorilor agricoli de seminte de consum, de cresterea gradului de
conservare a cantitatilor de seminte de consum, a calitatii acestora si
necesitatea de a crea un sistem garantat in comertul cu cereale pe piata
interna si externa", precum si prin faptul ca actele normative emise
anterior "nu [erau] armonizate cu reglementarile internationale in
domeniu".
In sfarsit, Curtea nu retine nici critica intemeiata pe incalcarea
dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, devenit art. 135
alin. (2) lit. a), privind obligatia statului de a asigura libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie, intrucat prin continutul
ordonantei de urgenta analizate nu se aduce vreo atingere acestui text
constitutional. Dimpotriva, actul normativ respectiv exprima tocmai
indeplinirea acestei obligatii ce revine statului, precum si a celei prevazute
de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, devenit art. 135 alin. (2) lit.
b), conform careia statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale
in activitatea economica, financiara si valutara.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitarii semintelor
de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea si constituirea
Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 149/2003, exceptie ridicata de Asociatia Patronala
a Angrosistilor de Cereale din Romania - ANCER in Dosarul nr. 278/2002 al
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 decembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta