DECIZIE Nr.
472 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 295 alin. 1 si art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 406 din 18 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta
Năstase-Silivestru şi Alina Năstase-Silivestru în Dosarul nr. 11.299/4/2005 al
Tribunalului Bucureşti -Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorii excepţiei, prin care solicită acordarea unui nou termen
de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că nu se
justifică amânarea.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în
vedere că autorii excepţiei nu şi-au motivat temeinic cererea depusă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată.
Având cuvântul asupra excepţiei de
neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acesteia ca neîntemeiată.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.299/4/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 295
alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Năstase-Silivestru şi Alina
Năstase-Silivestru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel
împotriva unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale prin faptul că prevăd că instanţa de apel va verifica, în
limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi
aplicarea legii de către prima instanţă. De asemenea, prin judecarea cauzei pe
fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă,
hotărârea instanţei devine definitivă, fiind dată în apel, singura cale de atac
rămânând recursul, însă acesta reprezintă numai controlul pe motive de
legalitate, iar nu şi de
temeinicie. Rezultă că, în privinţa probelor administrate cu această ocazie, nu
se mai respectă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât Constituţia nu prevede un anumit număr de grade de
jurisdicţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a
se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din
Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
- Art. 295 alin. 1: „Instanţa
de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt
şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi
invocate şi din oficiu.";
- Art. 297 alin. 2 teza
a doua: „[...] în acest caz, precum şi atunci când
există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond,
instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea
pronunţată, va reţine procesul spre
judecare."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate sunt
contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora
nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber
la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.Examinând
excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor art.
297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile
art. 16 şi 21 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 102/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, statuând, în esenţă, că aceste
dispoziţii constituie o garanţie a aplicării principiului potrivit căruia
judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în
scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde
la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Totodată, cu acel
prilej, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun
accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa
unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de
jurisdicţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art.
16 alin. (2) din Constituţie, întrucât faptul că instanţa de apel verifică, în
limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi
aplicarea legii de către prima instanţă, nu încalcă principiul potrivit căruia
nimeni nu este mai presus de lege,
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silivestru şi Alina
Năstase-Silivestru în Dosarul nr. 11.299/4/2005 al Tribunaluiui Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean