Decizia Nr.472 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.427/235/2008, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Ghemant în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care s-a pus în discuţie oportunitatea disjungerii acţiunii civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală, în condiţiile în care în cadrul acestei acţiuni trebuie stabilit prejudiciul, persoana păgubită şi în ce măsură prejudiciul i-a fost cauzat doar acesteia, este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale de mai sus.Judecătoria Gherla opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 347 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Rezolvarea separată a acţiunii civile, care au următorul conţinut: „Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale arătând că în cadrul unei acţiuni penale în care acţiunea civilă a fost disjunsă, în lipsa certificării cuantumului prejudiciului, nu se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei.Această critică nu poate fi primită, deoarece textul nu instituie obligativitatea disjungerii acţiunii civile, ci numai posibilitatea acesteia atunci când acţiunea penală ar fi întârziată de rezolvarea pretenţiilor civile. Prin urmare, în cadrul cercetării judecătoreşti, după ce instanţa a stabilit că există fapta, că a fost săvârşită de inculpat şi că s-a produs un prejudiciu poate aplica dispoziţiile legale contestate.De altfel, criteriile avute în vedere de judecător cu prilejul individualizării pedepsei nu se cantonează la aspecte ce ţin de o anumită pagubă, ci de limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta comisă, de gradul de pericol social, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cazul în care prin fapta dedusă judecăţii s-a produs şi o pagubă materială, stăruinţa inculpatului pentru a o repara poate constitui, nefiind o dispoziţie obligatorie, o circumstanţă atenuantă.Prin urmare, pedeapsa ce urmează a fi dispusă de judecător este stabilită de lege în limitele acolo prevăzute, celelalte aspecte ţinând doar de individualizare. Stabilirea unui minim sau maxim de pedeapsă izvorăşte din întreg materialul probator administrat în cauză, aspectele legate de un anumit cuantum al pagubei nefiind determinante, atâta vreme cât nu s-a conturat posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 18¹ din Codul penal ce permit judecătorului să aprecieze că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Aşa fiind, nu poate fi primită critica că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la principiul legalităţii pedepsei.Cât priveşte susţinerea autorului referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, încălcare desprinsă tocmai din cea referitoare la art. 23 alin. (12) din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece norma criticată care permite disjungerea acţiunii civile de cea penală justifică o asemenea posibilitate tocmai prin necesitatea asigurării acestui drept prin salvgardarea soluţionării cu celeritate a acţiunii penale.Prin urmare, judecarea separată a acţiunii penale în situaţia circumscrisă textului legal criticat este justificată de raţiuni ce ţin de buna administrare a actului de justiţie şi constituie aspecte ale procedurii de judecată, pe care legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecătoriei Gherla.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru