DECIZIE Nr.
472 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 30 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie
ridicată de Margareta Nagy în Dosarul nr. 4.750/2003 al Judecătoriei Târgu
Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.750/2003, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205
din Codul penal, excepţie ridicată de Margareta Nagy în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile
constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea
libertăţii de exprimare şi ale art. 20 alin. (1) privind concordanţa
prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi pactele şi celelalte tratate la care România este parte,
coroborate cu cele ale art. 11 paragraful 1, art. 12 şi art. 19 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 10 paragraful 2 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale
şi din actele internaţionale invocate de autoarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 205 din Codul penal, având următorul cuprins: „Atingerea
adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin
orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se
atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea
penală."
Autoarea excepţiei susţine că acest text de lege
încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la
inviolabilitatea libertăţii de exprimare şi ale art. 20 alin. (1) privind
concordanţa prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi pactele şi celelalte tratate la care România
este parte, coroborate cu dispoziţiile cuprinse în art. 11 paragraful 1
(prezumţia de nevinovăţie), art. 12 (dreptul la protecţia legii împotriva
imixtiunilor arbitrare în viaţa particulară, familie, domiciliu sau
corespondenţă, precum şi împotriva atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei) şi
art. 19 (dreptul la libertatea de opinie şi exprimare) din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, precum şi cu cele cuprinse în art. 10
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la libertatea de exprimare.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea
constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 205 din Codul penal în raport de aceleaşi prevederi
constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 346 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 705
din 4 august 2005, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, a reţinut că art. 205 din
Codul penal, care incriminează şi sancţionează fapta de insultă ca infracţiune
contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi
consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă libertatea de
exprimare, astfel cum este aceasta consfinţită de prevederile art. 30 alin. (1)
din Legea fundamentală, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 19 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceasta, întrucât libertatea de
exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea
fundamentală, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea
infracţiunilor de insultă dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la
exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării
unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, în concordanţă şi
cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării
libertăţii de exprimare după cum urmează: „Exercitarea acestor libertăţi ce
comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi,
condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru [... ] protecţia reputaţiei sau
a drepturilor altora [...]."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici
pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 12 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la protecţia legii împotriva
imixtiunilor arbitrare în viaţa particulară, familie, domiciliu sau
corespondenţă, precum şi împotriva atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei.
In ceea ce priveşte art. 11 paragraful 1 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, referitor la prezumţia de nevinovăţie, invocat
de asemenea de autoarea excepţiei în motivarea acesteia, Curtea constată că nu
are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Margareta Nagy în
Dosarul nr. 4.750/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Marieta Safta