Decizia Nr.470 din 23.09.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi ale art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 839 din 18 noiembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 şi ale art. 2 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, excepţie ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie Bilaterală România - Republica Democratică Congo Kinshasa din Bucureşti în Dosarul nr. 10.997/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 305D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Camera de Comerţ şi Industrie a României, domnul consilier juridic Liviu Ciobanu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 28 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.997/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 şi ale art. 2 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, excepţie invocată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie Bilaterală România - Republica Democratică Congo Kinshasa, într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Camera de Comerţ şi Industrie a României de obligare a unor asociaţii la eliminarea din denumirea lor a sintagmei „cameră de comerţ“.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate impun schimbarea denumirii unor camere de comerţ care au fost înfiinţate potrivit legislaţiei în vigoare la acel moment, printr-o hotărâre judecătorească.7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şia exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că art. 40 din Constituţie permite asocierea liberă a cetăţenilor în diverse forme de asociere, însă sintagma „asociere liberă“ nu trebuie înţeleasă în sensul că asocierea este permisă în afara unui cadru legal ori în lipsa oricărei reglementări a diferitelor forme de asociere. Or, reglementarea asocierii cetăţenilor nu echivalează cu îngrădirea dreptului acestora la libera asociere, ci, dimpotrivă, serveşte protejării mai eficiente a drepturilor tuturor cetăţenilor şi prevenirii oricăror abuzuri.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 6 şi ale art. 2 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi prevederile art. 62 - Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, iar intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază, Curtea reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 6 decembrie 2007, precum şi cele ale art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51¹ din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 31 martie 2011, prevederi care au următorul conţinut:

– Art. 46 din Legea nr. 335/2007: „Camerele de comerţ bilaterale, denumite în continuare camere bilaterale, sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică, recunoscute de utilitate publică conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Camerele bilaterale sunt create în scopul dezvoltării relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi al promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate.“;

– Art. II din Legea nr. 39/2011: „(1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, camerele de comerţ bilaterale sunt obligate să prezinte Camerei de Comerţ şi Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.
(2) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), Camera de Comerţ şi Industrie a României va proceda la retragerea avizului camerelor de comerţ bilaterale care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, şi va aviza persoanele juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege.“12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, dar s-a mai pronunţat asupra unei soluţii legislative similare, prin raportare la alte dispoziţii constituţionale. Pe de altă parte, raţionamentul din Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, este aplicabil, mutatis mutandis, şi în cauza de faţă. 14. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei şi punerea de acord a acestei denumiri cu regulile introduse prin legea criticată se realizează cu autorizarea instanţei judecătoreşti, printr-o încheiere, prin care judecătorul verifică legalitatea actelor depuse şi dispune înscrierea modificării referitoare la denumirea asociaţiei sau fundaţiei în registru. Curtea a constatat că legea similară criticată nu desfiinţa hotărâri judecătoreşti, şi anume încheierile prin care se dispune înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru, şi nici nu intervenea asupra executării acestor hotărâri judecătoreşti, ci doar stabilea că asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite la data intrării în vigoare a acesteia aveau obligaţia să îşi modifice denumirea, punând-o de acord cu noile dispoziţii, într-un anumit termen de la intrarea ei în vigoare. Curtea a considerat că această normă, concretizată în legea criticată, nu echivalează cu o imixtiune a legislativului în activitatea puterii judecătoreşti, de vreme ce hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru înainte de intrarea în vigoare a legii criticate au fost, sunt şi vor fi executate până la dizolvarea sau lichidarea acestora, în condiţiile cap. IX - „Dizolvarea şi lichidarea“ din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 22/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. 15. Într-o astfel de situaţie în care se are în vedere modificarea - în ceea ce priveşte denumirea - a actului constitutiv sau a statutului asociaţiei sau fundaţiei, se vor pronunţa noi hotărâri judecătoreşti, cu un obiect diferit faţă de cele prin care s-a dispus înregistrarea în registru, şi anume încheieri prin care se dispune înscrierea în registru a modificărilor privind denumirea asociaţiei sau fundaţiei, fără ca legea criticată să reglementeze cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei respective, astfel încât, printr-o atare procedură nu se stabilesc cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive, ci se are în vedere reglementarea unor cauze noi având ca obiect cererile formulate în temeiul legii noi, prin care se solicită modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei, pentru a o pune de acord cu noile prevederi legale. 16. Curtea Constituţională a reţinut că s-a pronunţat - în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra dispoziţiilor art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii (devenită Legea nr. 305/2008), constatând că dispoziţiile criticate sunt aplicabile numai acelor asociaţii care conţin în denumirea lor cuvinte de natură să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine că, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, sunt încălcate dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condiţiile impuse prin lege în ceea ce priveşte denumirea unor asociaţii nu aduc atingere dreptului de asociere, ci constituie o măsură necesară prevăzută de legiuitor într-o societate democratică pentru protejarea instituţiilor publice de interes naţional sau local, datorită faptului că există riscul să se creeze confuzie între acestea şi asociaţii cu denumire similară. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie Bilaterală România - Republica Democratică Congo Kinshasa din Bucureşti în Dosarul nr. 10.997/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 46 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi ale art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51¹ din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae