DECIZIE Nr.
470 din 22 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 438 din 11 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal,
excepţie ridicată de Maria Sav în Dosarul nr. 1.251/219/2007 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.251/219/2007, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Sav într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „prin caracterul
vag, de excesivă generalitate al reglementării, prin folosirea ambiguă a unor
termeni sau expresii cu semnificaţie şi conotaţii deosebit de cuprinzătoare în
ordinea etică şi juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă,
inducere în eroare), textele de lege criticate aduc atingere liberei
iniţiative, întrucât creează posibilitatea ca „orice neadevăr proferat în
cursul unei negocieri contractuale" să poată fi incriminat ca infracţiune.
Totodată, se arată că incriminarea generală şi vagă, prin textul de lege
criticat, a „inducerii în eroare" ca element infracţional determină ca
orice neînţelegere de către un partener economic a unor elemente contractuale
să fie considerată ca având „dimensiune penală", „cu consecinţe grav
inhibante pentru mediul economic modern". Pentru aceste motive se apreciază că textul de lege
criticat încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 45 şi ale art. 53 alin.
(2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 22 şi art. 23 alin. (1) şi (3)
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, se susţine
încălcarea dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prevederile de lege criticate
nu îndeplinesc cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate ce trebuie să
caracterizeze orice normă de incriminare.
Judecătoria Dej apreciază
că excepţia de neconstitu-ţionalitate invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, referindu-se
şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 din Codul penal, care au următorul
conţinut: „Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în
scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi
dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12
ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederile art. 45
privind libertatea economică şi ale art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la legalitatea pedepsei. Astfel, prin Decizia nr. 403 din 16 mai
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19
iunie 2006, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie
similară.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
In plus, în acest dosar se mai
invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (3)
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la muncă,
precum şi ale art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
referitoare la dreptul la securitate socială, în legătură cu care Curtea
constată că nu au incidenţă în cauză şi, în consecinţă, nici criticile
formulate prin raportare la aceste prevederi nu pot fi reţinute.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Sav
în Dosarul nr. 1.251/219/2007 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu