DECIZIE Nr. 47 din 3 mai 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 24 noiembrie 1995
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 octombrie
1995, publicata la pag. 7.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Antonie Iorgovan - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, constata:
Prin Incheierea din 17 martie 1995, pronuntata de Tribunalul Bacau in
Dosarul nr. 4.136/1994, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a art. 1-4 din Codul de procedura civila,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, invocata de recurentul
Hanganu Constantin. In sustinerea exceptiei se arata ca ratiunea adoptarii
Legii nr. 59/1993 a fost aceea a punerii in concordanta a principiilor Constitutiei
din 1991 - intre care si garantarea dreptului de proprietate - cu normele de
drept procedural, dar art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu raspund exigentelor
legii fundamentale si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca,
prin stabilirea judecatorilor ca instante de fond, partile nu dispun efectiv
nici de apel, nici de recurs impotriva solutiilor pronuntate de judecatorii. Se
mai arata ca ar fi fost normal ca tribunalele sa aiba calitatea de instante de
fond pentru actiunile vindicatio possesionis, pentru ca altfel curtile de apel
pronunta solutii irevocabile in materia proprietatii. In esenta, prin actuala
distribuire a competentei, partile sunt private - in materia proprietatii - de
exercitiul cailor de atac inaintea Curtii Supreme de Justitie, situatie care nu
s-ar fi nascut, daca s-ar fi adoptat formularile cuprinse in proiectul initial
al legii din dezbaterea de la Senat. In motivarea exceptiei nu se invoca un
text anume din Constitutie care ar fi fost violat prin prevederile Legii nr.
59/1993 si nici o prevedere a Conventiei Europene a Drepturilor Omului cu care
aceste prevederi ar putea intra in conflict.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca solutionarea
cauzei nu depinde de exceptia de neconstitutionalitate a art. 1-4 din Codul de
procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, si, in consecinta,
potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeaza a fi respinsa ca
inadmisibila.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul -
raportor, dispozitiile art. 1-4 din Codul de procedura civila, modificate prin
Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr.
47/1992, retine:
Curtea constata ca este competenta sa solutioneze exceptia.
Prin exceptia invocata au fost atacate ca neconstitutionale art. 1-4 din
Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
59/1993, potrivit carora:
"Art. 1. - Judecatoriile judeca:
1. In prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date
prin lege in competenta altor instante;
2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu
activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in
cazurile prevazute de lege;
3. In orice alte materii date prin lege in competenta lor.
Art. 2. - Tribunalele judeca:
1. In prima instanta:
a) procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia celor al caror
obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv;
b) procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din
raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane
lei;
c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara
de cele date in competenta curtilor de apel;
d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de
proprietate industriala;
e) procesele si cererile in materie de expropriere;
f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor;
g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si
declararea mortii;
h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea
adoptiei si cele pentru decaderea din drepturile parintesti;
i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare
savarsite in procesele penale;
j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea
executarii silite a hotararilor date in tari straine;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in ultima instanta;
4. In orice alte materii date prin lege in competenta lor.
Art. 3. - Curtile de apel judeca:
1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios
administrativ privind actele de competenta autoritatilor administratiei publice
centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel
judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritatilor
publice Judetene si a municipiului Bucuresti;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cauze prevazute de lege;
4. in alte materii date prin lege in competenta lor.
Art. 4. - Curtea Suprema de Justitie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor
hotarari, in cazurile prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. recursurile in anulare;
4. in orice alte materii date prin lege in competenta sa."
In sustinerea exceptiei ridicate, recurentul nu invoca un text din
Constitutie care ar fi violat prin prevederile art. 1 - 4 din Legea nr. 59/1993
si nici o dispozitie a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, cu care
acestea ar putea intra in conflict.
In aceste conditii, din analiza efectuata rezulta ca art. 1-4 din Codul de
procedura civila trebuie examinate in raport cu prevederile art. 21 si 128 din
Constitutie, precum si, eventual, cu cele ale art. 13 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului.
Prevederile constitutionale si internationale in materie sunt cele ale art.
21, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, ale art. 128, care
stabileste ca, impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate pot
exercita caile de atac, in conditiile legii, si cele ale art. 13 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, care stipuleaza ca orice persoana ale carei
drepturi si libertati recunoscute de aceasta conventie au fost violate are
dreptul la recurs efectiv in fata unei instante nationale.
Dispozitiile art. 1 - 4 din Codul de procedura civila, modificate prin
Legea nr. 59/1993, nu contravin acestor norme si principii. Intr-adevar, prin
art. 1 din Legea nr. 59/1993 se instituie o plenitudine de competenta pentru
judecatorii, in art. 2 pct. 2 se stabileste ca tribunalele judeca, in calitate
de instante de apel, toate apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate
de judecatorii in prima instanta, iar prin art. 3 pct. 3 se stipuleaza ca, in calitate
de instante de recurs, curtile de apel judeca recursurile declarate impotriva
hotararilor pronuntate de tribunale in apel. Desi art. 4, astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementeaza accesul la Curtea Suprema de
Justitie pentru partile nemultumite de solutiile pronuntate in urma exercitarii
cailor de atac mentionate, acesta nu are caracter neconstitutional, cat timp
principiile cuprinse in art. 21 si 128 din Constitutie nu au fost violate. Este
incontestabil faptul ca liberul acces la justitie prevazut de art. 21 alin. (2)
din Constitutie nu a fost ingradit, iar existenta si caracterul efectiv al unor
cai de atac nu pot fi puse la indoiala, deoarece Legea nr. 59/1993 le
reglementeaza in modalitatile aratate. Constitutia nu cuprinde prevederi care
sa oblige la posibilitatea exercitarii recursului la Curtea Suprema de Justitie
ca ultima cale de atac.
Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate intemeiata pe
sustinerea ca in proiectul legii de modificare a Codului de procedura civila ar
fi existat formulari mai corecte, deoarece, potrivit art. 144 lit. c) din
Constitutie, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte doar cu
privire la constitutionalitatea legii, asa cum a fost votata de Parlament.
Eventualele posibile omisiuni legislative nu se pot reglementa pe caile
accesibile Curtii Constitutionale, ele neintrand in domeniul sau de competenta
potrivit Constitutiei.
In consecinta, fata de cele aratate, exceptia invocata este vadit
nefondata, in sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, si urmeaza a fi
respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 14 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr.
59/1993, invocata de Hanganu Constantin, domiciliat in municipiul Piatra-neamt,
str. Privighetorii nr. 11, judetul Neamt, recurent in Dosarul nr. 4.136/1994 al
Tribunalului Bacau.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 3 mai 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu