DECIZIE Nr.
468 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Alexandru
Crişan senior şi de Alexandru Crişan junior în Dosarul nr.
5.216/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 5.216/62/2006, Curtea de Apel
Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicată de Alexandru Crişan
senior şi de Alexandru Crişan junior într-un dosar având ca obiect
procedura insolvenţei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii susţin
că textele legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, în sensul
că încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil, din moment ce
prin această dispoziţie legală se creează pentru debitor o
situaţie procesuală vădit inferioară aceleia a creditorului.
In acest sens, prin dispoziţiile legale criticate, precum şi prin
alte dispoziţii inserate în corpul Legii nr. 85/2006, se instituie
prezumţia de culpă a administratorului sau a cadrelor de conducere
ale societăţii în ajungerea acesteia în stare de
insolvenţă. Astfel, se răstoarnă sarcina probei în procesul
civil. Principiul constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi cel al dreptului la un proces
echitabil presupun în mod esenţial o egalitate de şanse pentru ambele
părţi aflate în proces, egalitate ce este garantată şi prin
punerea la dispoziţia părţilor a aceloraşi mijloace sau
instrumente de care poate uza în realizarea propriilor interese. Aceste
principii sunt serios lezate prin poziţia privilegiată de care se
bucură instituţiile bancare în cadrul raporturilor contractuale cu
clienţii şi mai apoi în faza executării silite a actelor
încheiate de aceste instituţii.
Curtea de Apel Braşov - Secţia
comercială consideră că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 138: „(1) In cazul în care în raportul
întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt
identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia
stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului
judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte
a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de
insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de
conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum
şi de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes
personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei
activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la
încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au
făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut
contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a
procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de
plăţi;
g) în luna precedentă încetării
plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească
cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu
înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie
infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care
deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor
poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să
introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă
administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul
său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de
insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică
ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută
la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin.
(1) ameninţă să se prescrie.
(4) In caz de pluralitate, răspunderea
persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca
apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană
sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori
în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele
colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele
care au cauzat insolvenţa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au
cauzat insolvenţa şi au făcut să se consemneze, ulterior
luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii şi art. 21 privind liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că prevederile art. 138 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 148 din 25
februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
209 din 2 aprilie 2010, prin Decizia nr. 617 din 27 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, şi
prin Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea
Constituţională a constatat că acestea sunt
constituţionale. In cuprinsul celei din urmă decizii, s-a
reţinut că dispoziţiile legale criticate „nu instituie
prezumţia de culpă a persoanei a cărei răspundere se
solicită a fi stabilită", ci „prevăd în concret natura
faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte
care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţa şi
care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care
ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţa a
societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor
normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui
probatoriu complet şi pertinent. In cadrul acestui proces, persoana a
cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita
fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum şi
căile legale de atac".
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională
prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la
baza lor îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba
această jurisprudenţa.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Alexandru Crişan senior
şi de Alexandru Crişan junior în Dosarul nr. 5.216/62/2006 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae