Decizia Nr.463 din 16.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 604 din 10 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 23.835/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.434D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 152D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Remus Costinel Olaru în Dosarul nr. 25.520/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 152D/2015 la Dosarul nr. 1.434D/2014, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin încheierile din 12 decembrie 2014 şi 15 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 23.835/302/2014 şi, respectiv, nr. 25.520/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria şi Remus Costinel Olaru în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare formulate în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivităţii legii, întrucât poate da naştere unor interpretări diferite, în sensul că legea contravenţională mai favorabilă nu se aplică retroactiv decât tarifelor de despăgubire contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a acesteia, iar nu şi celor necontestate până la momentul când legea începe să activeze. Arată că prevederile de lege criticate instituie, totodată, un regim juridic inegal şi discriminator pentru deţinătorii de autovehicule traşi la răspundere contravenţională şi civilă pentru lipsa rovinietei. Precizează că este evident că textul nu permite aplicarea legii contravenţionale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care vor fi judecate sub legea nouă, ci numai acelora care fac sau au făcut obiectul unor procese soluţionate definitiv ori aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a legii noi. Prin termenul instituit, „până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, este afectat principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor pentru contravenienţii care, deşi se află în aceeaşi situaţie juridică, din motive independente de voinţa lor, pot intra sub incidenţa unor regimuri juridice diferite, în pofida faptului că toţi au săvârşit aceeaşi contravenţie, lipsa rovinietei. Drept urmare, unii contravenienţi sunt exoneraţi de plata tarifului, în timp ce alţii urmează să îl plătească.9. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul arată, în opinia sa exprimată în Dosarul nr. 1.434D/2014, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reiterând cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.12. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 152D/2015, apreciază că textul de lege criticat este constituţional, în măsura în care nu se aplică şi celor cărora nu li s-a comunicat procesul-verbal de sancţionare în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei sau celor care se aflau în termenul legal de 15 zile de contestare a procesului-verbal. Consideră că, dacă nu se face o astfel de distincţie, soluţia legislativă criticată apare ca un privilegiu acordat unei categorii de contravenienţi, şi anume celor care până la data de 27 iulie 2012 au contestat în instanţă actul sancţionator, şi ca un dezavantaj, nejustificat obiectiv sau raţional, în cazul celorlalţi contravenienţi menţionaţi, care, din motivele arătate, nu au contestat în instanţă procesul-verbal.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare din cele două dosare conexate, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează“. Din motivarea excepţiei rezultă însă că autorii acesteia critică doar sintagma „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, motiv pentru care Curtea consideră că aceasta constituie obiectul excepţiei.16. În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, textul de lege dedus controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii, precum şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, motivată din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, prin Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014, Decizia nr. 137 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015, sau prin Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 16 iunie 2015.18. Cu acele prilejuri, Curtea a observat că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravenţională ca sancţiune de drept administrativ, şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârşirea contravenţiei. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea că „contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4“. Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Curtea a reţinut că, în concepţia Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârşită de utilizator (folosirea drumului naţional fără plata rovinietei), prejudiciu constând în uzarea şi degradarea drumurilor naţionale, rezultat direct al acţiunii de folosire a drumurilor naţionale fără plata rovinietei. Aşadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă a răspunderii pentru săvârşirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Curtea a observat că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menţionat, astfel încât nedeţinerea rovinietei valabile atrage sancţiunea contravenţională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligaţia plăţii tarifului de despăgubire.19. Prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, Curtea a reţinut, referitor la pretinsa discriminare, că cele două categorii de persoane, respectiv contravenie nţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia, precum şi considerentele cuprinse în deciziile citate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria şi Remus Costinel Olaru în dosarele nr. 23.835/302/2014 şi, respectiv, nr. 25.520/302/2014 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că sintagma „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, este constituţională în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu