Decizia Nr.462 din 08.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Getica Trans“ - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 2.596/97/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.335D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 879 din 30 iunie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.596/97/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Getica Trans“ - S.R.L. din Deva într-o cauză având ca obiect dizolvarea unei societăţi comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate afectează independenţa şi imparţialitatea instanţei judecătoreşti, având în vedere că soluţia adoptată de oficiul registrului comerţului prin care se stabilesc fapte sau se interpretează dreptul ajunge să fie preluată de către aceasta fără a se mai cerceta temeinic faptele şi încadrarea legală. Doar instanţa ar trebui să fie competentă să stabilească faptele, să administreze probele, să facă o încadrare juridică justă şi să interpreteze corect dreptul.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: [...] b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 alin. (2) privind ratificarea tratatelor internaţionale de către Parlament, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor de care beneficiază cetăţenii români, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 1 privind respectarea drepturilor omului şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. III lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 22 aprilie 2011. Având în vedere însă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza pe fond prevederile atacate.Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.Astfel, prin Decizia nr. 238 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 2 mai 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece acesta se aplică fără discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă, şi anume tuturor societăţilor comerciale care nu au depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului.De asemenea, prin Decizia nr. 29 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a statuat că modul în care este reglementată sancţiunea menţionată nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei - şi anume celor ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare sau ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti - deoarece sancţiunea este aplicată de instanţa de judecată, cu obligaţia asigurării dreptului la apărare şi a tuturor celorlalte garanţii procesuale prevăzute de lege pentru părţile în proces.Neîncălcându-se vreun drept sau vreo libertate, nu se poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (3) şi a art. 15 din Constituţia României.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Getica Trans“ - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 2.596/97/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae