DECIZIE Nr. 461 din 28 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin.
2 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1191 din 14 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Daniel
Eugen Muha in Dosarul nr. 186/2004 al Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile de lege criticate nu
contravin prevederilor constitutionale si nici celor din actele internationale
invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 186/2004,
Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal,
referitoare la inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati
mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, exceptie ridicata de Daniel Eugen
Muha, inculpat-apelant in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 20,
referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Se considera
ca prin formularea textului art. 215 alin. 2 din Codul penal s-a reglementat o
dubla incriminare si, drept consecinta, o dubla sanctionare a unei singure
actiuni materiale, parte componenta a laturii obiective a infractiunii. Desi
sunt invocate prevederile art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, autorul exceptiei face referire la art.
4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la conventie, care prevede dreptul de a nu fi
judecat sau pedepsit de doua ori. Totodata, se apreciaza ca sunt incalcate si
dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
deoarece "echitatea se refera nu numai la desfasurarea procesului, ci si
la tehnica juridica a incriminarii".
Tribunalul Vaslui apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, fata de dispozitiile art. 20
alin. (1) si (2) din Constitutie, art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si
ale art. 6 din aceeasi conventie, este nefondata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale,
respectiv celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. In sustinerea acestei
opinii arata ca reglementarea si aplicarea institutiei concursului de
infractiuni nu inseamna dubla sanctionare a aceleiasi fapte, ci, dimpotriva,
aplicarea unor sanctiuni care au ca temei pluralitatea faptelor prevazute de
legea penala, savarsite de aceeasi persoana. Trebuie observat ca, se arata in
continuare, legiuitorul roman nu a consacrat ca tratament sanctionator al
concursului de infractiuni sistemul cumulului de pedepse, ci a optat pentru
aplicarea pedepsei celei mai grele, care poate fi sporita pana la maximul ei
special, iar in cazul in care acesta nu este indestulator, se aplica un spor de
pana la 5 ani de inchisoare, respectiv de pana la jumatate din maximul special
al amenzii. Semnificativ este faptul ca legiuitorul interzice in mod expres, in
art. 34 alin. 2 din Codul penal, ca prin aplicarea regulilor privind
sanctionarea concursului de infractiuni sa fie depasit totalul pedepselor
stabilite de instanta pentru infractiunile concurente. Daca in cazul savarsirii
infractiunii de inselaciune prin intermediul unei fapte care constituie ea
insasi o infractiune nu s-ar aplica regulile privind concursul de infractiuni,
s-ar institui un tratament sanctionator inegal si discriminatoriu intre
infractorul care foloseste mijloace care nu constituie infractiuni si cel care
foloseste mijloace frauduloase care constituie ele insele infractiuni, prin
sanctionarea acestora in acelasi fel, respectiv prin consacrarea unei
impunitati fata de cel de-al doilea infractor, desi acestia se afla in situatii
diferite.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale,
considera ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul
penal, care au urmatorul continut: "Inselaciunea savarsita prin folosire
de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste
cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el
insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de
infractiuni."
In motivarea exceptiei se sustine, in principal, ca infractiunea de
inselaciune prevazuta la art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infractiune
unica complexa, care absoarbe in ea mijlocul fraudulos, astfel incat acesta nu
mai poate fi retinut ca infractiune de sine statatoare si pedepsita in concurs
cu inselaciunea calificata. De aceea, sustine autorul exceptiei, textul legal
criticat contine o dubla sanctionare pentru aceeasi infractiune, ceea ce
contravine prevederilor art. 20 din Constitutie, conform carora "(1)
Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor
fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este
parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile",
precum si dispozitiilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si celor ale art. 6
pct. 1 fraza intai din conventie, texte care au urmatoarea redactare:
- art. 4. pct. 1: "Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de
catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a
fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si
procedurii penale ale acestui stat.";
- art. 6 pct. 1 fraza intai: "Orice persoana are dreptul la judecarea
in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de
catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari
fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.
[...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Art. 215 alin. 2 din Codul penal prevede, in fraza intai, o varianta agravanta
a infractiunii de inselaciune, care se realizeaza atunci cand inselaciunea, in
varianta simpla prevazuta la alin. 1, sau inselaciunea in conventii, prevazuta
la alin. 3, se savarseste prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori
prin alte mijloace frauduloase.
Mentiunea din fraza a doua a alineatului, potrivit careia, daca mijlocul
fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind
concursul de infractiuni, nu contravine dispozitiilor art. 4 pct. 1 din
Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, dispozitii care interzic urmarirea sau pedepsirea
persoanei care a mai fost condamnata sau achitata anterior, printr-o hotarare
definitiva, pentru aceleasi fapte. Faptul ca se retine in toate cazurile,
inclusiv atunci cand folosirea mijlocului fraudulos constituie prin el insusi
infractiune, inselaciunea calificata, in conditiile art. 215 alin. 2 din Codul
penal, nu inseamna dubla sanctionare a infractiunii.
Mijloacele frauduloase folosite de faptuitor pot fi o diversitate de fapte
ilicite. Simpla existenta a acestora, indiferent de numarul sau gravitatea lor,
confera infractiunii de inselaciune caracterul calificat, fiind necesara,
potrivit vointei legiuitorului, o sanctionare mai aspra a acestei categorii de
infractori. Faptul ca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o
infractiune nu poate schimba caracterul agravant al incriminarii. A pune pe
acelasi plan pe cel care foloseste mijloace frauduloase ce nu sunt infractiuni
cu acela care foloseste astfel de mijloace, dar care constituie prin ele insele
infractiuni, inseamna a acorda impunitate acestuia din urma pentru
infractiunile respective, ceea ce este inadmisibil.
Existenta pluralitatii de infractiuni in aceasta situatie nu semnifica o
pluralitate de sanctiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din
Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit
regulilor privind concursul de infractiuni.
Legiuitorul Codului penal roman nu a acceptat asa-numita teorie a unitatii
intre infractiunea-mijloc si infractiunea-scop in reglementarea infractiunii de
inselaciune, insusindu-si principiul, in sensul ca, daca mijlocul fraudulos
folosit pentru inducerea sau mentinerea in eroare a pagubitului constituie prin
el insusi infractiune, aceasta infractiune trebuie sa fie retinuta in concurs
cu inselaciunea calificata, fiind considerate o pluralitate de infractiuni si
pedepsite ca atare. Aceasta este o optiune a legiuitorului si, astfel cum s-a
aratat, nu este contrara Constitutiei sau Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In consecinta, fiind vorba despre doua infractiuni, este firesc sa se
aplice infractorului doua pedepse, dupa regulile prevazute pentru concursul de
infractiuni, fara ca prin aceasta sa fie incalcate in vreun fel dispozitiile
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
De altfel, dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 106 din 8
iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din
14 iulie 2000, si, mai recent, prin Decizia nr. 50 din 14 februarie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 25 februarie
2002, a respins exceptia. Neexistand elemente noi de natura a determina
schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi
pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2
din Codul penal, exceptie ridicata de Daniel Eugen Muha in Dosarul nr. 186/2004
al Tribunalului Vaslui.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu