DECIZIE Nr.
460 din 1 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr.
25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a
contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile
comerciale, ale art. III din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005 pentru
modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 si ale art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 22 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare
de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, ale art. III din
Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Asociaţia Salariaţilor „Lactis - Pas" din laşi în Dosarul nr. 10.784/2005
al Tribunalului laşi - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, pe de o
parte, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. III din
Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 25/2002, deoarece dispoziţiile legale supuse controlului de
constituţionalitate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală, iar
pe de altă parte, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea litigiului în fond.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.784/2005, Tribunalul laşi - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea
postprivatizare a contractelor de vânzare-cumparare de acţiuni deţinute de stat
la societăţile comerciale, ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 şi ale art.
29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale. Excepţia
a fost ridicată de Asociaţia Salariaţilor „Lactis - Pas" din laşi într-o
cauză comercială având drept obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale ale art. 21 din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 şi cele ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr.
27/2005 contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2),
art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. Aceste texte legale
încalcă principiul neretroactivităţii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie, întrucât permit Autorităţii pentru Valorificarea Activelor
Statului să reţină şi sumele ce au fost plătite de cumpărător în contul
contractului de vânzare-cumpărare, dividendele aferente anilor anteriori
intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, precum şi acţiunile
deţinute de cumpărător în exclusivitate, fără ca acestea să fie gajate sau
restricţionate în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului,
creând astfel o îmbogăţire fără justă cauză. Această autoritate aplică în mod
abuziv şi retroactiv prevederile art. 21 din ordonanţa menţionată, încălcînd şi
dreptul de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie. De asemenea,
dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 contravin
principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică şi contractelor
aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a
acestei ordonanţe.
Totodată, autorul excepţiei consideră că prevederile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale în raport cu
art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, întrucât cenzurarea
unei excepţii de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată în faţa
căreia a fost invocată reprezintă o îngrădire a liberului acces la justiţie, în condiţiile în care
singura instanţă competentă în materie de neconstituţionalitate este Curtea
Constituţională.
Tribunalul laşi - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu contravin
normelor constituţionale pretins încălcate, textul legal criticat reprezentând
o reglementare specială a efectelor desfiinţării contractului, prin derogare de
la dispoziţiile art. 1019 alin. 2 din Codul civil, derogarea fiind justificată
de rolul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi de
circumstanţele speciale în care se aplică art. 25 din ordonanţa criticată.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, se arată că nu contravin art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d)
din Constituţie, întrucât acestea permit instanţei să respingă excepţia ca
inadmisibilă doar în ipotezele limitativ prevăzute în alin. (1) -(3) ale art.
29. Reiterarea unei excepţii respinse anterior de Curtea Constituţională ca
neîntemeiată obligă instanţa de judecată să sesizeze din nou Curtea
Constituţională, aceasta fiind singura în măsură să se pronunţe asupra
constituţionalităţii unui text care ar putea să aibă incidenţă asupra fondului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
textele legale criticate sunt constituţionale şi invocă, în acest sens, decizii
prin care Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstitu-ţionalitate
cu acelaşi obiect şi cu o motivare fundamentată pe aceleaşi prevederi
constituţionale invocate ca fiind încălcate şi în prezenta cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 şi cele ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 nu încalcă
principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie. O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o
stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în
viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi,
iar textele legale indicate în cauză dispun pentru viitor şi nu au caracter
retroactiv.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, a art. III din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2005 şi a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 faţă de
art. 16 din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice nu
se aplică şi persoanelor juridice.
De asemenea, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 nu
contravin art. 21 şi 24 din Constituţie, dreptul de acces liber la justiţie şi
dreptul la apărare fiind exercitate prin contestarea de către orice persoană
interesată a oricărui act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite
de lege, contestatorul beneficiind, astfel, de garanţiile privitoare la
desfăşurarea procesului.
Totodată, referitor la critica de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 faţă de prevederile
art. 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului
apreciază că nu poate fi reţinută. Instituirea prin textul de lege indicat a
cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu
contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natură să conducă
la ideea că, prin aceasta, instanţa care judecă fondul se substituie, sub
acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind
unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare
de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
506/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea au următorul
cuprins:
- Art. 21: „(1) In cazul
desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va
reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului,
reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice
titlu, până la desfiinţarea acestuia.
(11) In
cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru
prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata
daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile
datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării
contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii
celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de
cumpărător în perioada de valabilitate a
contractului;
c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de
către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în cadrul Programului
pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12)
Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect
desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei
ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta poate cere instanţei
judecătoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii
daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate
Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei
expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege
pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei
prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de
Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă şi dispoziţiile art. III din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 340/2005, şi al căror conţinut este
următorul: „(1) In scopul organizării şi desfăşurării în condiţii unitare a monitorizării
postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmărirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale» din
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi
contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru perioada scursă până la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin
act adiţional, aplicarea prevederilor alin.
(1)."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este
constituit, totodată, şi din dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care prevăd următoarele: „Dacă
excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
menţionate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
art. 21 „Accesul liber la justiţie", art. 24 „Dreptul la apărare", art. 44 „Dreptul de proprietate privată" şi
ale art. 146 lit. d) referitoare la competenţa Curţii Constituţionale de a
hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002, autorul consideră că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2),
art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din
Constituţie. In legătură cu aceste susţineri, prin deciziile nr. 165/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 294/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepţiile, Curtea
Constituţională nu a reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii legii
civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul legal
dedus controlului nu conţine, în sine, nici o dispoziţie cu caracter
retroactiv, el urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în
vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002; pe de altă parte, a reţinut că o
lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept
născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor
unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în
aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune
în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 16
alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, prin
Decizia nr. 544/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005,
că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice.
De asemenea, prin Decizia nr. 189/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7
iunie 2004,Curtea Constituţională a constatat conformitatea dispoziţiilor art. 21 din
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 44 din Constituţie, referitor la
dreptul de proprietate privată. Curtea a reţinut cu acel prilej că dreptul de
proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât textul legal criticat
nu dispune transferul unor bunuri, acesta referindu-se la răspunderea
cumpărătorului în cazul neexecutării
obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate.
Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională
în jurisprudenţa sa, prin care s-a stabilit, după cum s-a arătat, conformitatea
dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 15
alin. (2), art. 16 şi 44 din Constituţie, pretins a fi încălcate şi în prezenta
cauză, se constată că nu au intervenit elemente noi care să impună modificarea
jurisprudenţei Curţii în materie, astfel că soluţia şi considerentele amintite
îşi menţin valabilitatea.
In plus, în prezenta cauză este
invocată neconstitu-ţionalitatea art. 21 din ordonanţa criticată faţă de
prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie; or, exercitarea acestor drepturi de
natură procesuală este asigurată pe calea contestaţiei la executare, potrivit
regulilor de drept comun, textul legal criticat neconţinând, în sine, norme
contrare dreptului de acces liber la instanţă sau dreptului la apărare.
Cât priveşte dispoziţiile art. III din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2005, Curtea reţine că acestea conţin precizări care exclud
retroactivitatea, în condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor ordonanţei nu
priveşte contractele de privatizare ale căror efecte s-au produs anterior
intrării ei în vigoare, decât dacă părţile convin în acest sens în scris.
Aşadar, critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie,
privind principiul neretroactivităţii legii civile, este neîntemeiată şi, în
consecinţă, nu poate fi reţinută nici contrarietatea textului legal indicat
faţă de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) sau art. 44 din
Legea fundamentală.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că acestea
nu au legătură cu soluţionarea cauzei în fond, iar potrivit prevederilor art.
29 alin. (1) teza ultimă şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a
contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile
comerciale şi ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, excepţie ridicată
de Asociaţia Salariaţilor „Lactis - Pas" din laşi în Dosarul nr.
10.784/2005 al Tribunalului laşi - Secţia comercială.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă