DECIZIE   Nr. 46 din 24 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din aceasta ordonanta

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 263 din 23 martie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Cristina Cătălina Turcu       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4. 475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 29 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4. 475/2005, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Braune Stephan Max Johannes într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii formulată împotriva Consiliului Local al Municipiului Sibiu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile Legii nr. 163/2005 s-au modificat prevederile Codului fiscal privind scutirea de impozitul pe clădiri a monumentelor istorice, stabilindu-se că această scutire operează numai pentru partea locativă. Textul de lege criticat stabileşte că ordonanţa pe care o aprobă intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, deşi Legea nr. 163/2005 a fost publicată la data de 1 iunie 2005, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care interzic aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale.

Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât prin art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 „se instituie aplicarea retroactivă a unor dispoziţii legale".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat „nu instituie o nouă dată de intrare în vigoare a Codului fiscal, ci precizează cadrul general de aplicare de la care se stabilesc derogările prevăzute la literele a), b) şi c)".

Avocatul Poporului apreciază că „dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 cu privire la prevederile art. III alin. (1) lit. a), b), alin. (2), (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 sunt neconstituţionale, iar dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005, cu referire la art. III alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului menţionată, sunt constituţionale".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl formează dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. In realitate, critica de neconstituţionalitate a art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 priveşte numai dispoziţiile alin. (1) al art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, aprobată prin această lege.

Textul de lege criticat are următorul conţinut:

Art. I pct. 39: „ Articolul III va avea următorul cuprins:

«Art. III. - (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepţii: [... ]. »"

In esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că „prin Legea nr. 163 din 1 iunie 2005, art. 250 alin. 1 pct. 2 [din Codul fiscal] a fost modificat în sensul că numai partea locativă din cadrul monumentelor istorice este scutită de impozitul pe clădiri", deşi anterior acestei modificări textul respectiv din Codul fiscal prevedea că monumentele istorice erau „scutite integral de la plata impozitului pe clădiri". Prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că „intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005".

Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 568 din 2 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 060 din 26 noiembrie 2005, Curtea Constituţională a constatat că „dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004, sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din Constituţie".

In consecinţă, Curtea reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, precum şi cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol.

Aşa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluţia a intervenit ulterior sesizării Curţii.

De altfel, în cauza aflată pe rolul tribunalului, problema care se pune este aceea a aplicării în timp de către instanţă a normelor art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, ţinând seama de modificările succesive ale textului respectiv (aduse prin pct. 32 din Legea nr. 494 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004, precum şi prin art. I pct. 36 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din această ordonanţă, excepţie ridicată de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4. 475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu