DECIZIE Nr.
459 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Aedlob" - S.R.L.' din Lugoj în Dosarul nr.
1.057/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.057/252/2006, Judecătoria
Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Aedlob" - S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate
contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi,
coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din
Constituţie, deoarece „face o diferenţiere nejustificată între fapta de a nu fi
emis bon fiscal şi fapta de a nu fi predat bonul fiscal către client",
instituind prin aceasta „o răspundere a persoanei juridice pentru fapta
persoanei fizice".
Judecătoria Lugoj consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cauză este
vorba despre stricta aplicare
a legii, iar nu despre o problemă de constituţionalitate, prevederile
constituţionale invocate nefiind încălcate în niciun
fel.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din
21 ianuarie 2005, având următorul conţinut: „Amenzile pentru contravenţiile
prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute
la lit. d), astfel: [... ]
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j),
I) şi m) se
sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi
privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu cele ale art. 11 alin.
(1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate se aplică în egală măsură tuturor
agenţilor economici care se găsesc în situaţia prevăzută de ipoteza normei
juridice, aşa încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 16
alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, faţă de critica potrivit căreia textul de
lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, Curtea constată că
aceste dispoziţii legale reprezintă norme coercitive, care instituie sancţiuni
contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă prevederile legale
referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare
aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale
fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată, aşa cum
prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit căruia „Bunurile destinate, folosite sau
rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii".
De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor
art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999,
Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 319 din 9 septembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7
octombrie 2003, nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, şi nr. 49 din 12 februarie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, respingând
excepţiile de neconstituţionalitate.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Curtea constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi
(2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Aedlob" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.057/252/2006 al Judecătoriei
Lugoj.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu