DECIZIE Nr.
458 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6 si art. 8 alin.
(1), (2), (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Danubiana" - S.A. din Popeşti-Leordeni în dosarele nr. 4.526/94/2006 şi
nr. 4.092/94/2006 ale Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 129 D/2007 la Dosarul nr. 57 D/2007, care a fost primul
înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate
este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin încheierile din 6 noiembrie 2006 şi 23 noiembrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 4.092/94/2006 şi nr. 4526/94/2006, Judecătoria
Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana" - S.A.
din Popeşti-Leordeni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele
ale art. 6 sunt
neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza fără a-şi
exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor
creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără ca pârâta să poată
solicita şi folosi în favoarea sa toate probele pe care le prevede Codul de
procedură civilă, contravenindu-se astfel dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, accesul liber la
justiţie şi la un proces echitabil. Se arată că dispoziţiile legale criticate
încalcă şi prevederile art. 16, 20, 21, 24, 53 şi 126 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece prevăd norme procedurale contrare celor prevăzute de
Codul de procedură civilă. De asemenea, se încalcă dispoziţiile constituţionale
şi prin aceea că ordonanţa care va conţine somaţia de plată poate fi atacată
numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs.
Judecătoria Buftea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, procedura somaţiei de
plată fiind instituită ca o procedură specială, accelerată, derogatorie de la
normele de procedură civilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate,
deoarece procedura prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost
instituită pentru a oferi creditorilor o modalitate rapidă şi mai puţin
costisitoare pentru obţinerea titlurilor executorii în vederea realizării
creanţelor, scopul acesteia fiind de a simplifica şi de a accelera demersul
jurisdicţional.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Din examinarea
susţinerilor autoarei excepţiei se constată însă că, în realitate, aceasta
critică numai prevederile art. 1 alin. (1), art. 6 şi ale art. 8 alin. (1),
(2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (i), art. 6 şi ale art. 8
alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002),
aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la art. 6 alin.
(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările
ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001: „în loc de «...somaţia de plată către creditor...» se va citi: «...somaţia de plată către
debitor...»."
Anterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă (lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (5)
al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost
modificat.
Având în vedere aceste modificări, dispoziţiile
criticate au în prezent următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1 ) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art.
5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile
şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen
potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se
va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul
poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24,
53 şi 126. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia
executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un
timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza
doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar,
se constată că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar
la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost
determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică, potrivit
art. 1 alin. (1), doar „creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat
printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
[...]". Intrucât ordonanţa privind somaţia de plată ce urmează a fi emisă
de judecător se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate
din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora
să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre
părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun.
Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii
identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin
aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces
echitabil.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 348
din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie
2004.
De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 72 din
5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266
din 22 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, a
statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia
de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum
şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare, debitorul are posibilitatea
de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate
părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui
proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către
debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care
judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 sunt neconstituţionale, în sensul că ordonanţa care va conţine somaţia
de plată poate fi atacată numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs,
Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia
nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a statuat că specificul domeniului supus
reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul
comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care
reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că
legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de
aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de
neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din
Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptăţit ca, în considerarea
anumitor particularităţi, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate
proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de
altfel, şi din redactarea adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit
căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa
exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de
art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de
judecată, evident, cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină
vreunei dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul
său, cât şi asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi ale art. 8,
statuând că acestea sunt constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din
6 mai 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din
18 iunie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004,
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau prin Decizia nr. 198 din
13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din
19 iunie 2003.
Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6 şi art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Danubiana" - S.A. din Popeşti-Leordeni
în dosarele nr. 4.526/94/2006 şi nr. 4.092/94/2006 ale Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu