DECIZIE Nr.
457 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Telemobil" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
3.383/212/2006 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspund
autorul excepţiei, prin consilier juridic, şi partea Serviciul public de
impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa, prin apărător
ales. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reiterând argumentele expuse în
faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul părţii Serviciul public de impozite,
taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa solicită respingerea
excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.383/212/2006, Judecătoria Constanţa -Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Telemobil" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cauze
civile având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi
suspendarea executării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
- art. 113 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
fiscală este neconstituţional faţă de prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, întrucât „generează un beneficiu pentru anumiţi titulari ai
dreptului de proprietate privată care au calitatea de organe ale administraţiei
publice, în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti,
prin necesitatea formulării unei cereri din partea creditorului în termen de 45
de zile". In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 113 lit. f) din
Codul de procedură fiscală „apără în mod diferenţiat proprietatea privată a
unei autorităţi publice, în raport cu proprietatea privată a celorlalte persoane fizice sau juridice,
prin instituirea unei condiţii suplimentare";
- „dobânzile şi majorările de întârziere la care
contribuabilul impus în mod nelegal este îndreptăţit sunt calculate, în baza
textului legal criticat, de la data expirării termenului de 45 de zile, prin
aceasta fiind încălcat încă o dată dreptul de proprietate, precum şi dreptul la
o reparare integrală a prejudiciului cauzat de autoritatea publică respectivă,
aducându-se atingere şi principiului consacrat prin prevederile art. 52 alin.
(1) din Constituţie".
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate
privată, dar sunt menite să asigure garantarea acestui drept şi să permită
exercitarea lui în limitele stabilite de lege. Totodată, arată că nu se poate
reţine nici încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile
de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale
invocate în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 863
din 26 septembrie 2005, potrivit cărora „Se restituie, la cerere,
debitorului următoarele sume:[...] f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit
legi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 52 alin. (1) privind
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd un termen de 45 de zile în
interiorul căruia să fie depusă cererea de restituire a sumelor stabilite prin
hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente, astfel cum
susţine autorul excepţiei.
Prevederile legale criticate, reglementând
posibilitatea restituirii „la cerere" a sumelor stabilite prin hotărâri
ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, nu
contravin în niciun fel principiului garantării şi ocrotirii dreptului de
proprietate reglementat prin art. 44 din Constituţie. Dimpotrivă, măsura
prevăzută de text vizează restituirea sumelor de bani către persoanele cărora
li se cuvin acestea, în condiţiile legii, cererea fiind doar o modalitate de sesizare a organului fiscal competent în vederea
restituirii sumelor.
In acest context, nu poate fi reţinută susţinerea
autorului excepţiei conform căreia prevederea criticată „apără în mod
diferenţiat proprietatea privată a unei autorităţi publice, în raport cu
proprietatea privată a celorlalte persoane fizice sau juridice".
In ceea ce priveşte modul de calcul al dobânzilor şi al
majorărilor de întârziere, invocat ca argument de neconstituţionalitate, se
constată că aceasta este o problemă de aplicare a legii, iar nu de
constituţionalitate.
De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea, prin
prevederile art. 113 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură fiscală, a unui
drept sau a unui interes legitim al contribuabilului, în sensul art. 52 alin.
(1) din Constituţie.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Telemobil" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.383/212/2006 al
Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu