DECIZIE Nr.
454 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24-28 si art. 42 din Legea nr.
273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, precum si a prevederilor art. II
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2008 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 231-235
şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul
juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind
regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de
Lăcrămioara Camelia Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu
încalcă prevederile constituţionale invocate şi protejează
interesele minorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 8.988/30/2008, Tribunalul Timiş -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 231-
235 şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004
privind regimul juridic al adopţiei, coroborate cu
dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 102 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Lăcrămioara Camelia Ciuban, într-o cauză
civilă ce are ca obiect revizuirea deschiderii procedurii adopţiei
interne.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile art. 231 alin. (3) din Legea
nr. 273/2004 încalcă dreptul la apărare, precum şi dreptul la un
proces echitabil al adoptatorilor, în condiţiile în care textul de lege
criticat nu prevede citarea obligatorie a acestora în cadrul
soluţionării cererii de revizuire a hotărârii
judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, cu atât mai mult
cu cât copilul se află în grija adoptatorilor. Apreciază că este
imperativ necesar ca aceştia să participe la proces, în scopul
apărării drepturilor copilului.
Autorul excepţiei consideră că şi
prevederile art. 234 din Legea nr. 273/2004 încalcă dreptul la
un proces echitabil, deoarece stabilesc soluţia pe care instanţa
urmează să o adopte în urma refuzului unui părinte de a-şi
exprima consimţământul la adopţie, aceste norme având caracter
imperativ.
Autorul apreciază de asemenea că
dispoziţiile art. 235 din Legea nr. 273/2004 contravin art. 16
şi 21 din Constituţie, precum şi principiului
disponibilităţii, deoarece impun obligaţia Direcţiei pentru
Protecţia Copilului de a formula o cerere de revizuire, autoritate ce,
astfel, urmează să reprezinte interesele părinţilor
fireşti.
Referitor ia art. 231 alin. (1) şi art.
231 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, prin raportare la art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, autorul
excepţiei arată că acestea contravin dispoziţiilor art. 15
alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte art. 231
alin. (2) din lege, autorul consideră că acesta este într-o
contradicţie flagrantă cu prevederile procedurale, respectiv cu
dispoziţiile art. 322 şi 324 din Codul de procedură civilă,
iar, prin raportare la prevederile art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, poate duce la posibilitatea
introducerii unei cereri de revizuire peste termenul instituit de legiuitor
prin intermediul normelor speciale de procedură, astfel cum s-a întâmplat
în prezenta cauză. Apreciază că, în ipoteza în care legiuitorul
ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele
situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi
care să aibă caracter retroactiv. In acelaşi sens, autorul
excepţiei arată că, în mod constant, s-a decis în doctrină
şi în jurisprudenţă că sentinţa civilă prin care
s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei este supusă
condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul
căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă
să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită,
faţă de părţile care au participat în proces, că are
valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Mai
arată că dreptul relativ la exercitarea căilor de atac
rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării,
deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate
inerentă a hotărârii şi, în aceste condiţii, nicio cale de
atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege ulterioară, după cum
nicio cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi
desfiinţată fără retroactivitate de către o asemenea
lege.
In ceea ce priveşte critica adusă
prevederilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, autorul
precizează că acestea sunt în contradicţie cu normele
constituţionale şi cu cele procedurale, întrucât dispun
obligativitatea instanţelor judecătoreşti de a suspenda
judecarea cauzei pendinte.
In continuare, autorul excepţiei apreciază
că dispoziţiile art. 361 din Legea nr. 273/2004
încalcă prevederile art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât
părinţii fireşti au la îndemână calea revizuirii oricând,
fără limitarea printr-un anumit termen a exercitării acestei
căi de atac extraordinare. Astfel, hotărârea de adopţie nu se
poate bucura niciodată de puterea lucrului judecat, existând, permanent,
pericolul declanşării unei revizuiri, cu grave consecinţe asupra
dezvoltării oricărui copil supus acestei proceduri. Consideră
că prevederile criticate impun judecătorului cauzei o soluţie
care, din probele administrate, ar putea apărea inadmisibilă, dar
că dispoziţiile art. 361 din Legea nr. 273/2004 contravin
art. 16 din Constituţia României, art. 1 şi 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi principiului adevărului obiectiv şi
principiului contradictorialităţii. De asemenea, consideră
că textul de lege criticat contravine şi normelor procedurale, în
sensul că acestea, fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu
prevăd obligativitatea unei asemenea suspendări, acest fapt fiind
lăsat la latitudinea judecătorului cauzei.
In fine, autorul excepţiei consideră că
textele de lege invocate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 74
din Constituţie, deoarece, deşi acestea sunt materializate într-o
ordonanţă de urgenţă, conţin norme de procedură
civilă care modifică însuşi Codul de procedură civilă
în privinţa căii extraordinare de atac a revizuirii.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind
neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2), art.
16, 21, 124 şi 126 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale,
reprezentând norme de procedură, a căror reglementare este de competenţa
exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 231-235
şi art. 361 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul
juridic al adopţiei, coroborate cu dispoziţiile art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 3 septembrie 2008
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind
regimul juridic al adopţiei.
Ulterior sesizării Curţii
Constituţionale, ca urmare a modificării şi completării
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, Legea nr.
273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009,
dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 231-235
şi art. 361 au devenit art. 24-28, respectiv art. 42, având
următorul cuprins:
„Art. 24. - (1)
Dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza
care, potrivit art. 12 alin. (3), a făcut imposibilă exprimarea de
către unul dintre părinţi a consimţământului la
adopţie, împotriva hotărârii se poate face cerere de revizuire.
(2) Cererea de revizuire se poate introduce
până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a
adopţiei de oricare dintre părinţii fireşti ai copilului
sau de către direcţia care a solicitat deschiderea procedurii
adopţiei interne.
(3) Cererea de revizuire se soluţionează
în camera de consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a
direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne
şi, dacă este cazul, a direcţiei în a cărei rază
administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al
familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.
Art. 25. - (1)
Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de
încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de
încuviinţare a adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află
pe rolul instanţei judecătoreşti.
(2) Direcţia care a solicitat deschiderea
procedurii adopţiei interne are obligaţia de a informa de îndată
instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
(3) Măsura de protecţie a copilului sau,
după caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte
de drept pe perioada soluţionării revizuirii. Dispoziţiile art.
37 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Dacă instanţa judecătorească
dispune revocarea măsurii încredinţării, va hotărî, la
propunerea direcţiei generale în a cărei rază
administrativ-teritorială se află domiciliul copilului, o
măsură provizorie de protecţie a copilului, până la
soluţionarea revizuirii.
Art. 26. - (1) In cazul
în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita
consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior,
numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază
teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi
informare în conformitate cu prevederile art. 14.
(2) Efectuarea unei noi anchete sociale care
să vizeze situaţia actuală a părinţilor fireşti,
precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia
biologică/extinsă este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale
şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a
cărei rază administrativ-teritorială locuieşte
părintele firesc.
(3) Dispoziţiile art. 13 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
Art. 27. - In cazul
în care, după suspendarea prevăzută de art. 25, părintele
care s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul
se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea art. 13, cererea
de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz,
de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea
direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se
află domiciliul copilului şi se respinge.
Art. 28. - Direcţia
care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are
obligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după
caz, de a solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum
şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia
cunoştinţă, până la data pronunţării
hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei
care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima
voinţa cu privire la adopţie. [...]
Art. 42. - (1)
Instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie
al părinţilor fireşti, dacă există indicii că
după data la care consimţământul a devenit irevocabil au
intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra
consimţământului iniţial. Direcţia care a solicitat
deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia să
aducă la cunoştinţa instanţei, prin intermediul
direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se
află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul,
existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia
părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina
modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie.
(2) Chemarea părinţilor fireşti în
faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se
face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu,
fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar
permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor
informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare.
(3) Instanţa poate invita la aceeaşi
dată direcţia competentă potrivit art. 22 alin. (3) si
direcţia competentă potrivit art. 40 alin. (1)x
(4) In cazul în care părinţii se
prezintă personal în faţa instanţei şi îşi
exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa
suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Declaraţia părinţilor fireşti împreună cu încheierea
de suspendare se comunică direcţiei competente potrivit art. 22 alin.
(3), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a
procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 24 şi 25 se aplică
în mod corespunzător."
Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 au următorul cuprins: „Cererile
de încuviinţare a adopţiei aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă se soluţionează potrivit
prevederilor acesteia."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la
neretroactivitatea legii, ale art. 16 ce privesc egalitatea în drepturi, ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
ale art. 21 ce privesc accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare
la dreptul la apărare, ale art. 74 privind iniţiativa
legislativă, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei,
precum şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
De asemenea, autorul invocă încălcarea
prevederilor art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
obligaţia de a respecta drepturile omului, precum şi dreptul la un
proces echitabil.
Curtea Constituţională apreciază că
soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul art. 231
alin. (3) din Legea nr. 273/2004 este justificată de necesitatea
desfăşurării procedurilor de adopţie, în toate etapele
sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale,
pentru respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţa
intimă, familială şi privată, precum şi pentru
protecţia datelor cu caracter personal.
Totodată, Curtea constată că textul art.
234 reglementează repunerea pe rol şi respingerea cererii
de încredinţare a copilului în vederea adopţiei, fapt ce nu este de
natură să aducă atingere dreptului părţilor la un
proces echitabil, stabilind doar condiţiile şi regulile procedurale
în care instanţa respinge cererea. Soluţia instanţei este
impusă de nerespectarea uneia dintre condiţiile de fond
esenţiale pentru încuviinţarea adopţiei, şi anume
consimţământul părţilor fireşti. In plus, dreptul
părţilor la un proces echitabil este asigurat de reglementarea, în
cuprinsul art. 13 din Legea nr. 273/2004, a posibilităţii
instanţei judecătoreşti de a trece peste refuzul
părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a
consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin
orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv
să-şi dea consimţământul la adopţie şi
instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al
copilului.
In ceea ce priveşte art. 235 din Legea
nr. 273/2004, Curtea constată că pretinsa încălcare a
principiului disponibilităţii nu prezintă niciun fel de
relevanţă prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale,
principiul neregăsindu-se în cuprinsul art. 16 sau art. 21 din
Constituţie, invocate de către autorul excepţiei.
Referitor la art. 231 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 273/2004 prin raportare la art. II din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 102/2008, autorul excepţiei arată că acestea
contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie,
fără a motiva critica, astfel încât, în conformitate cu
dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit
căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă
şi motivate, această critică nu poate fi reţinută.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile art. 15 alin.
(2) din Constituţie, Curtea apreciază că textele de lege
criticate dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării
lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu
poate fi reţinută încălcarea principiului
neretroactivităţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a statuat că „o lege nu este retroactivă
atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută
anterior, şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor
unor situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru
că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să
reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în
vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". In acelaşi timp,
în ceea ce priveşte excepţia ridicată cu privire la
neconstituţionalitatea prevederilor art. 231 alin. (2) din
Legea nr. 273/2004 prin raportare la prevederile procedurale, în
jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că neconcordanţa dintre
legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemă de
constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a
prevederilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, Curtea
constată că textul de lege criticat se aplică în mod egal,
fără discriminări pe considerente arbitrare, tuturor persoanelor
prevăzute în ipoteza normei, astfel încât nu se poate reţine
contradicţia acestuia cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Curtea apreciază că nu poate fi
reţinută critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 361 din Legea nr. 273/2004 prin
raportare la dispoziţiile art. 16, art. 20 alin. (2), art. 124 şi 126
din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate sunt justificate
de principiul esenţial al adopţiei, şi anume promovarea
interesului superior al copilului. Altfel, lipsa exprimării
consimţământului părinţilor fireşti în faţa
instanţei judecătoreşti şi în procedura încuviinţării
adopţiei poate produce efecte dintre cele mai grave cu privire la
relaţiile dintre copil şi familia sa naturală, precum şi cu
privire la dezvoltarea sociopsihoculturală a acestuia. In ceea ce
priveşte pretinsa încălcare de către art. 361 din
Legea nr. 273/2004 a principiului adevărului obiectiv şi principiului
contradictorialităţii, precum şi a normelor procedurale, acestea
nu constituie probleme de constituţionalitate, ci eventuale
neconcordanţe între textul criticat şi principii şi norme de
drept procedural, care excedează controlului de constituţionalitate.
In acelaşi timp, Curtea constată că
prevederile art. 74 din Constituţie, invocate de către autorul
excepţiei, privind iniţiativa legislativă, nu sunt relevante în
prezenta cauză. De altfel, nici neconcordanţa dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 cu prevederile
Codului de procedură civilă nu constituie o problemă de
constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate reprezintă
norme speciale de procedură, a căror reglementare este de competenţa
exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, inclusiv termene,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 24-28 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul
juridic al adopţiei, precum şi a prevederilor art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei, excepţie ridicată de Lăcrămioara Camelia
Ciuban în Dosarul nr. 8.988/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma