DECIZIE   Nr. 45*) din 24 aprilie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 129 din 21 iunie 1996

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Mihai Constantinescu    - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Ioan Deleanu            - judecator
    Doina Suliman           - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat fara citarea partilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste, modificata prin Legea nr. 54/1994, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 februarie 1996, Judecatoria Barlad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, invocata de parata Societatea Comerciala "Rulmenti" - S.A. Barlad in Dosarul nr. 7/1996.
    Desi autoarea exceptiei, Societatea Comerciala "Rulmenti" - S.A. Barlad, nu a indicat textul constitutional ce se pretinde a fi incalcat de dispozitiile art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, din cuprinsul motivarii exceptiei ridicate rezulta ca sunt vizate prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, in sensul carora: "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata".
    Judecatoria Barlad, exprimandu-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciaza ca prezumtia de vinovatie a gestionarilor, instituita prin dispozitiile art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, "vizeaza o raspundere speciala, care nu contravine principiului general al raspunderii materiale consacrat de art. 102 din Codul muncii". Textul art. 23 alin. (8) din Constitutie, care instituie prezumtia de nevinovatie, priveste raspunderea penala, diferita de raspunderea materiala.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Camera Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 trebuie respinsa, intrucat "nu rezulta, in mod expres, prin ce sunt neconstitutionale" dispozitiile legale mentionate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca nefondata, deoarece "in speta nu se pune problema neconstitutionalitatii art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, textele neprevazand o prezumtie de vinovatie, ci numai de aplicare corecta a legii, renuntandu-se la practica anterioara anului 1989, cand aceste texte se interpretau izolat de prevederile art. 178 din Codul muncii".
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, precum si dispozitiile art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, modificata prin Legea nr. 54/1994, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    In sensul art. 24 din Legea nr. 22/1969, "angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni"; in sensul art. 25 din aceeasi lege, "gestionarul raspunde integral fata de agentul economic, autoritatea sau institutia publica pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa".
    Art. 24 din Legea nr. 22/1969 instituie in sarcina gestionarilor, incadrati in baza unui contract de munca, o raspundere materiala pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte care nu constituie infractiuni. Raspunderea priveste daunele directe produse in legatura cu munca lor, in cadrul unitatii unde lucreaza.
    Art. 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 prevede o raspundere integrala pentru pagubele, pe care gestionarul le-a cauzat in gestiunea sa.
    Prin coroborarea prevederilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 rezulta ca - astfel cum au precizat autorul exceptiei de neconstitutionalitate si instanta - se pune in discutie constitutionalitatea instituirii prezumtiei relative de culpa in sarcina gestionarului.
    Chiar daca s-ar admite ca art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 instituie in sarcina gestionarilor, incadrati in baza unui contract de munca, o prezumtie relativa de culpa pentru daunele directe produse in legatura cu munca lor de gestionare in cadrul unitatii unde lucreaza, nu s-ar putea spune ca instituirea unei asemenea prezumtii contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie. art. 23 alin. (8) din Constitutie consacra intr-adevar prezumtia de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale. Aceasta concluzie rezulta nu numai din termenii reglementarii constitutionale, facandu-se referire explicita la "hotararea judecatoreasca de condamnare", dar si din economia reglementarilor, prevederile art. 23 alin. (8) fiind inscrise in cuprinsul dispozitiilor cu privire la "libertatea individuala". Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumtii de vinovatie in alte ipoteze de raspundere juridica decat cea penala. De altfel, legea civila instituie prezumtia de culpa in unele situatii. (De exemplu, in temeiul art. 1.073, art. 1.075, art. 1.082, art. 1.083 din Codul civil, in cazul obligatiilor civile de rezultat, culpa debitorului este prezumata).
    Prevederile art. 25 din Legea nr. 22/1969 nu vizeaza elementul subiectiv al raspunderii materiale, ci cuprinderea acestei forme specifice de raspundere juridica, integralitatea ei pentru pagubele cauzate in gestiune. Raman asadar in discutie prevederile art. 24 din Legea nr. 22/1969, modificata prin Legea nr. 54/1994. Dar nici prevederile art. 24 din Legea nr. 22/1969 nu instituie ele insele o prezumtie relativa de culpa in sarcina gestionarului.
    Este adevarat ca, in practica judiciara, prin interpretarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 22/1969, s-a ajuns la concluzia ca, in cazul lipsurilor cantitative in gestiune, culpa gestionarului se prezuma.
    Aceasta practica a fost consacrata prin Decizia de indrumare nr. 1 din 16 februarie 1976 a Plenului Tribunalului Suprem. Prezumtia relativa de culpa in sarcina gestionarului nu este deci o prezumtie "prevazuta de lege", ea este o "prezumtie simpla", creatie a practicii judiciare, devenind, in procesul aplicarii normelor avand ca obiect raspunderea materiala, o "prezumtie constanta". Prin urmare, nu suntem in prezenta unei exceptii "legale" de la principiul consacrat de art. 178 din Codul muncii, potrivit caruia in orice litigii de munca dovada temeiniciei si legalitatii dispozitiei sau masurii luate de unitate este in sarcina acesteia. Nu suntem in prezenta unei asemenea exceptii, intrucat nu este de conceput in lipsa unui text expres de lege sa se deroge pe cale de interpretare de la dispozitiile art. 178 din Codul muncii.
    Nefiind in prezenta unui text legal prin care sa se fi instituit prezumtia relativa de culpa in sarcina gestionarului, text care sa fie raportat la prevederile constitutionale, Curtea Constitutionala nu poate sa hotarasca asupra exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta fiind lipsita de obiect. Daca si in ce masura instanta investita cu solutionarea litigiului de munca va urma sau nu practica de acum cu privire la prezumtia relativa de vinovatie a gestionarului este o problema ce apartine in exclusivitate competentei acesteia, nu insa o problema de constitutionalitate.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 144  lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsita de obiect, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, modificata prin Legea nr. 54/1994, invocata de Societatea Comerciala "Rulmenti" - S.A. Barlad in Dosarul nr. 7/1996 al Judecatoriei Barlad.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 24 aprilie 1996.



                      PRESEDINTE,
                dr. Mihai Constantinescu

                               Magistrat-asistent,
                               Doina Suliman