Decizia Nr.444 din 29.10.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 304 şi art. 304¹ din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Cabinet avocat Florin Frăţilă în Dosarul nr. 1.697/3/2007 (număr în format vechi 794/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 461D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, arată că excepţia nu a fost motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.697/3/2007 (număr în format vechi 794/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56, art. 304 şi art. 304¹ din Codul de procedură civilă din 1865.Excepţia a fost invocată de Cabinet avocat Florin Frăţilă, prin Florin Frăţilă, cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect un recurs în procedura insolvenţei.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi art. 21, fără a arăta, însă, în ce constă contrarietatea acestora.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei, întrucât ele reglementează o modalitate de realizare a accesului liber la justiţie sub forma promovării căilor de atac, care trebuie exercitate cu bună-credinţă şi cu respectarea deplină a cerinţelor legii, fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură care sunt stabilite prin lege şi care nu limitează drepturile părţilor şi nici ale intervenienţilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti, de a folosi toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi de a beneficia de garanţiile unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie art. 56, art. 304 şi art. 304¹ din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii legale care au următorul cuprins:

– Art. 56: „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.“;

– Art. 304: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; 3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2; 6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; 7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; 8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; 9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.“;

– Art. 304¹: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.“În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei se limitează la a menţiona textele constituţionale care în opinia sa sunt încălcate prin textele legale deduse controlului, fără a preciza în ce constă încălcarea, deci fără a evidenţia pretinsa relaţie de contrarietate care ar fi de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege criticat. Într-o atare situaţie, simpla invocare a prevederilor din Constituţie pretins a fi nesocotite nu echivalează cu motivarea criticii şi, prin urmare, excepţia nu satisface exigenţa prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, ceea ce o califică drept inadmisibilă. În realitate, procedând ca atare, autorul excepţiei nu face decât să lase pe seama Curţii Constituţionale motivarea stricto sensu a excepţiei de neconstituţionalitate, constând în evidenţierea eventualelor contradicţii între textul legal criticat şi textul constituţional de referinţă considerat a fi încălcat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56, art. 304 şi art. 304¹ din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Cabinet avocat Florin Frăţilă în Dosarul nr. 1.697/3/2007 (număr în format vechi 794/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici