DECIZIE   Nr. 44 din  8 iulie 1993

cu privire la constitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor din 27 iunie 1990

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 190 din 10 august 1993

    Grupul parlamentar liberal a sesizat, la 30 iunie 1993, Curtea Constitutionala cu neconstitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor in conformitate cu care Biroul permanent al Camerei Deputatilor a decis interzicerea trecerii deputatilor de la un grup parlamentar la altul. Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala la 1 iulie 1993.
    Prin aceasta sesizare Grupul parlamentar liberal solicita Curtii Constitutionale sa constate ca art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor, regulament inca in vigoare, este neconstitutional deoarece contravine principiilor constitutionale care consacra libertatea de constiinta si dreptul de asociere. Se considera, avandu-se in vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si (2) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie, ca neconstitutionala obligatia parlamentarilor de a se putea afilia exclusiv la grupul parlamentar al partidului pe listele caruia au candidat in alegeri. De asemenea, se invoca dispozitiile art. 66 alin. (1) si (2) din Constitutie care consacra mandatul reprezentativ si care deci asigura libertatea de opinie si asociere a parlamentarilor in cadrul structurii politice a Parlamentului. In fine, se argumenteaza prin practica parlamentara creata in anii 1990-1992, care permite asemenea transferari.
    Grupul parlamentar liberal solicita declararea ca neconstitutionale atat a art. 2 din regulament cat si a interpretarii date de Biroul permanent al Camerei Deputatilor conform careia trecerea unui parlament dintr-un grup parlamentar la altul nu poate avea loc. Sesizarea este insotita de o copie a adresei presedintelui Camerei Deputatilor trimisa presedintelui Grupului parlamentar liberal prin care i se face cunoscut faptul ca trecerea unui deputat de la un grup parlamentar la altul este contrara prevederilor art. 2 din Regulamentul Deputatilor si nu poate avea loc.
    Curtea Constitutionala constata ca, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 este competenta sa solutioneze o asemenea sesizare. De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca sesizarea s-a facut cu respectarea dispozitiilor constitutionale (art. 144 lit. b) si legale (art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992).
    La dosarul cauzei exista, de asemenea, o nota a Camerei Deputatilor asupra sesizarii Curtii Constitutionale, precum si Adresa nr. 293 din 6 iulie 1993 a presedintelui Camerei Deputatilor prin care acesta comunica faptul ca in sedinta din 6 iulie 1993 Biroul permanent al Camerei Deputatilor a examinat sesizarea formulata de Grupul parlamentar liberal privind neconstitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor si a decis cu 6 voturi pentru si 4 abtineri ca textul in discutie nu este in contradictie cu prevederile Constitutiei la care se face referire in sesizare.
    In nota Camerei Deputatilor se arata printre altele ca: trecerea de la un grup parlamentar la altul nu reprezinta o simpla modificare de opinie politica, ci o puternica distorsionare a configuratiei politice a Camerei Deputatilor care vine in contradictie cu vointa corpului electoral; principiile constitutionale care consacra libertatea de constiinta si dreptul de asociere nu sunt aplicabile in speta, deoarece ele privesc cetatenii in general si nu pe cei care au devenit parlamentari, a caror organizare se face potrivit regulamentelor fiecarei Camere; trecerea de la un grup parlamentar la altul reprezinta o alternativa contrara mandatului reprezentativ in virtutea caruia parlamentarii se afla in serviciul poporului si deci o alternativa nepermisa de Constitutie; precedentele create nu constituie un argument, atata vreme cat ele au fost facute cu incalcarea regulamentului. Se conchide ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor este in deplina concordanta cu prevederile art. 61 alin. (3) din Constitutie potrivit caruia deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecarei Camere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea Grupului parlamentar liberal, adresa si nota Camerei Deputatilor, celelalte acte existente la dosar, precum si concordanta intre art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si dispozitiile constitutionale in materie, retine urmatoarele:
    Ion Hristu, deputat independent a solicitat la 11 mai 1993 Camerei Deputatilor sa ia act de decizia sa de a activa in cadrul Grupului parlamentar liberal. La aceeasi data Grupul parlamentar liberal comunica presedintelui Camerei Deputatilor ca a fost admisa cererea deputatului Ion Hristu de a activa ca deputat independent in acest grup si solicita operarea modificarilor de rigoare in documentele privind grupurile parlamentare.
    Compartimentul tehnic legislativ al Camerei Deputatilor, prin Nota din 20 mai 1993, considera ca o asemenea trecere contravine art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si ca deci deputatul Ion Hristu daca "doreste sa se afilieze la un grup parlamentar, acest fapt este posibil, conform art. 2 alin. 1 din regulament, numai la Grupul parlamentar al Partidului Romania Mare", pe listele caruia a candidat si a fost ales.
    Biroul permanent al Camerei Deputatilor, la randul sau, a considerat ca o asemenea trecere este contrara prevederilor art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si nu poate avea loc.
    Stabilirea concordantei dispozitiilor cuprinse in art. 2 al Regulamentului Camerei Deputatilor cu dispozitiile constitutionale implica lamurirea mai multor aspecte juridice si anume: identificarea dispozitiilor constitutionale ce intereseaza aceasta concordanta si succesiunea in timp a dispozitiilor constitutionale si a celor regulamentare; interpretarea dispozitiilor constitutionale privind grupurile parlamentare; raportarea art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor la aceste dispozitii constitutionale.
    Examinand aceste aspecte urmeaza a se observa ca pentru solutionarea acestei cauze intra in discutie urmatoarele articole din Constitutie: art. 61 care stabileste autonomia regulamentara a fiecarei Camere si posibilitatea organizarii grupurilor parlamentare; art. 66 privind mandatul reprezentativ; art. 67 privind incetarea calitatii de deputat; art. 68 privind incompatibilitatile; art. 102 alin. (1) care stabileste categoria de partide reprezentate in Parlament.
    Art. 61 din Constitutie prevede ca organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu.
    Practic acest text consacra ceea ce traditional este denumit autonomia regulamentara a Parlamentului.
    Trebuie insa sa se observe ca aceasta autonomie regulamentara are ca baza juridica tocmai dispozitiile constitutionale.
    De aceea, printr-o norma regulamentara, nu se poate deroga de la o norma constitutionala. In mod firesc Constitutia cuprinde si norme de organizare si functionare a Camerelor parlamentare. Asemenea norme au o forta juridica suprema, ele pot fi detaliate prin normele regulamentare, dar nu incalcate. Exista deci o categorie de norme constitutionale care privesc chiar organizarea si functionarea Parlamentului, iar in acest sens am mentiona din Constitutia Romaniei normele care privesc grupurile parlamentare, sesiunile si sedintele parlamentare, intrebarile si interpelarile etc. Daca analizam aceasta problema cu implicatiile sale, vom observa ca regulamentul azi in vigoare este Regulamentul adoptat de Adunarea Deputatilor in iunie 1990, deci inaintea adoptarii Constitutiei. In momentul in care acest regulament a fost adoptat nu
    existau reguli constitutionale in materie, astfel incat, necesar si firesc, acest regulament a incorporat toate regulile de organizare si functionare, indiferent de valoarea lor constitutionala sau regulamentara.
    Constitutia care a intrat in vigoare la 8 decembrie 1991 contine mai multe reguli privind organizarea si functionarea Camerelor Parlamentului. Multe din aceste reguli sunt reguli noi, iar altele sunt reguli perfectionate si racordate la structurile create prin noua Constitutie. Deoarece Camera Deputatilor utilizeaza in continuare Regulamentul Adunarii Deputatilor din anul 1990, astazi normele regulamentare sunt practic cuprinse in doua acte si anume in Constitutie si regulament. Acolo unde Constitutia a introdus reguli noi sau a modificat regulile vechi, indiscutabil normele constitutionale se aplica direct la realitatile parlamentare, ca o consecinta fireasca a suprematiei Constitutiei si a ierarhiei actelor normative dintr-un sistem de drept. Cu privire la grupurile parlamentare dispozitiile constitutionale sunt putine, dar foarte clare. Exista totusi temeiuri solide care impun Camerelor elaborarea unor regulamente care sa valorifice in termeni exacti dispozitiile constitutionale. Astfel, daca ne referim numai la articolul in discutie, va trebui sa se observe ca, in timp ce art. 61 alin. (3) din Constitutie stabileste ca deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor stabileste ca deputatii se constituie in grupuri parlamentare. Intr-o interpretare juridica riguroasa este limpede ca textul constitutional exprima clar, fara dubii, ca suntem in prezenta unei facultati, a unei libertati de optiune. Este adevarat ca in practica noastra parlamentara art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor nu a constituit o piedica in exercitarea acestei libertati de catre deputati, dar intr-o viitoare reglementare terminologia trebuie racordata la cea constitutionala.
    Se observa deci ca in ce priveste posibilitatea organizarii grupurilor parlamentare, art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, desi cu o terminologie nuantata, este in concordanta cu art. 61 alin. (3) din Constitutie. Art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor stabileste, de asemenea, ca deputatii se constituie in grupuri parlamentare alcatuite din cel putin 10 deputati "care au figurat in alegeri pe listele partidelor sau formatiunilor politice respective". Tot art. 2 arata ca daca deputatii alesi din partea unor partide sau formatiuni politice nu intrunesc numarul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit regulii comune.
    Este interesant de observat chiar aici ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor contine reguli privitoare doar la organizarea grupurilor parlamentare nu si la modificarea structurilor initiale ale acestor grupuri, iar sub acest aspect el nu contravine Constitutiei.
    Art. 66 din Constitutie stabileste ca in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si ca orice mandat imperativ este nul.
    Practic, acest articol valorifica fara limite mandatul reprezentativ. Acest text constitutional trebuie sa constituie punctul de plecare in explicarea raporturilor constitutionale dintre deputat si alegatorii sai, partidul politic care l-a propulsat, Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol constitutional nu poate fi decat in sensul ca deputatul, din punct de vedere juridic, nu mai are nici o raspundere juridica fata de alegatorii din circumscriptia care l-a ales si nici fata de partidul pe lista caruia a candidat. Raporturile sale cu alegatorii si partidul sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este tinut sa indeplineasca vreo obligatie fata de acestia, el este obligat numai poporului. In contextul constitutional romanesc care valorifica fara limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegatorii nemultumiti de activitatea unui deputat este sa nu-l realeaga. De aceea incetarea mandatului de deputat se poate produce numai la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces (potrivit art. 67 alin. (2) din Constitutie).
    In consecinta, deputatul are facultatea constitutionala de a adera la un grup parlamentar sau altul in functie de optiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent fata de toate grupurile parlamentare. Nici o alta norma juridica, legala sau regulamentara nu poate contraveni acestor dispozitii constitutionale. Intrucat Regulamentul Camerei Deputatilor nu se ocupa si de aceasta transferare de la un grup parlamentar la altul, suntem mai degraba in fata unui gol de reglementare (la nivel de regulament) si nu in fata unui caz de neconstitutionalitate.
    Desigur ca asupra modalitatilor, procedurilor si conditiilor in care aceste modificari ale componentei grupurilor parlamentare vor putea avea loc, nu poate decide decat Camera Deputatilor insasi, potrivit principiului autonomiei regulamentare in virtutea caruia ea isi stabileste organizarea si desfasurarea propriei activitati, respectandu-se, fireste, normele constitutionale care si-ar gasi aplicatii in astfel de situatii.
    Desigur, este o alta problema in cazul in care constituirea unui grup parlamentar, ca urmare a acestor renuntari, afilieri si transferuri ar avea ca efect reprezentarea in Parlament a unui partid politic care nu a reusit prin alegeri sa-si trimita in Parlament nici un candidat. O asemenea situatie ar fi evident contrara Constitutiei si mai ales acelor norme constitutionale care vorbesc de partide reprezentate in Parlament (a se vedea art. 102 alin. (1)). Dar in speta supusa atentiei Curtii Constitutionale nu este vorba despre un asemenea lucru. Mai mult, la o examinare atenta a situatiei sesizate Curtii Constitutionale, se poate observa ca nu suntem in prezenta unui caz de neconstitutionalitate a unei dispozitii regulamentare, ci mai degraba in fata unei interpretari restrictive date acestei dispozitii. Ca atare, intr-o asemenea speta aportul Curtii Constitutionale consta mai mult in a asigura o interpretare clara a dispozitiilor regulamentare in ideea de a sprijini aplicarea lor corecta. In acest sens Curtea Constitutionala considera ca interpretarile date in nota Camerei Deputatilor si depusa la dosar nu pot fi retinute, ele nu valorifica exact nici dispozitiile constitutionale si nici cele regulamentare.
    Nu pot ramane in afara examinarii nici motivele invocate in sesizare privind neconcordanta dintre art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si art. 29 alin. (1) si (2), art. 37 alin. (1) din Constitutie. Este in afara oricarei indoieli ca normele juridice din actele inferioare Constitutiei trebuie sa fie conforme dispozitiilor privind libertatea constiintei. Desigur, oricine poate avea o conceptie a sa proprie, si-o poate modifica. Reglementarile privind structurile parlamentare respecta aceasta libertate, dar nu este mai putin adevarat ca cel care s-a incorporat intr-o asemenea structura a acceptat sa se supuna regulilor constitutionale si legale. De aceea invocarea acestui text are mai putina legatura cu art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor. Nici invocarea art. 37 (dreptul de asociere) din Constitutie nu este relevanta, pentru simplul motiv ca nici Parlamentul, nici Camerele sale, nici structurile interne nu sunt rezultatul dreptului de asociere, lor fiindu-le aplicabile celelalte dispozitii constitutionale mentionate mai inainte.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 61, 66, 67, 68, 102 alin. (1) si ale art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 3 alin. (2), ale art. 13 alin. (1) lit. A) a), art. 21 si 22 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
    Pentru motivele aratate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor adoptat de Adunarea Deputatilor prin Hotararea nr. 12 din 27 iunie 1990, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 87/28 iunie 1990, nu interzice trecerea unui deputat de la un grup parlamentar la altul si deci nu contravine Constitutiei.
    2. Prezenta decizie se comunica Grupului parlamentar liberal din Camera Deputatilor, precum si Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc in data de 8 iulie 1993 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor-Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. dr. VASILE GIONEA

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu