DECIZIE   Nr. 434 din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 80 din 24 ianuarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ion Tiuca               - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicata de Ileana Ionescu Saghel in Dosarul nr. 939/2004 al Tribunalului Prahova - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 octombrie 2004 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 21 octombrie 2004.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 939/2004, Tribunalul Prahova - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei. Exceptia a fost ridicata de Ileana Ionescu Saghel in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect desfacerea adoptiei incheiate de aceasta in calitate de adoptator.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul sustine ca textul de lege atacat incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 26 si ale art. 53 din Constitutie, intrucat creeaza o situatie de inegalitate intre adoptator si adoptatul major, in conditiile in care numai acestuia din urma i se recunoaste posibilitatea de a promova actiunea in desfacerea adoptiei. In ceea ce priveste incalcarea art. 53 din Constitutie, in conformitate cu care "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege", autorul exceptiei sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 contravine Legii fundamentale, intrucat "este un act al administratiei de stat, care nu are valoarea unei legi si ar trebui emis numai in situatii exceptionale".
    Tribunalul Prahova - Sectia civila opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate incalca art. 53 si 21 din Constitutie, limitand in mod nejustificat accesul liber la justitie al adoptatorului. Excluderea adoptatorului din categoria persoanelor care pot promova actiunea in desfacerea adoptiei va avea drept consecinta manifestarea unei retineri la incheierea actului, deoarece situatia juridica creata prin acesta nu mai poate fi modificata, chiar daca adoptatul ar manifesta un comportament reprobabil fata de adoptator.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    "Analiza constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate presupune o analiza prealabila asupra interpretarii si aplicarii lor.
    Astfel, prevederile art. 22 trebuie interpretate si aplicate in sensul in care acestea corespund conceptiei generale a reglementarii in vigoare in materia adoptiei si care califica adoptia in primul rand ca pe o masura speciala de protectie a drepturilor copilului. Prin urmare, este firesc ca intreaga procedura a adoptiei, efectele acesteia, ca si desfacerea adoptiei sa fie subsumate unui obiectiv general - protectia copilului. In acelasi timp insa, pornind de la principiul interpretarii in raport cu ratiunile care au justificat adoptarea unei anumite conceptii legislative, rezulta ca limitarile speciale impuse de art. 22 referitoare la persoanele care pot cere desfacerea adoptiei trebuie aplicate numai in masura in care ele justifica scopul specific, acela de a proteja intr-un mod special copilul. In momentul in care premisele normei legale nu mai exista deoarece adoptatul a devenit major, limitarile prevazute de art. 22 nu isi mai gasesc aplicare.
    Atat problema ocrotirii interesului superior al copilului, cat si - legat de aceasta - a persoanelor care pot solicita desfacerea adoptiei se pun numai atata vreme cat in cauza se poate vorbi despre un copil - adica despre un minor (in principiu) si in orice caz despre o persoana fara capacitate deplina de exercitiu - si despre interesul superior al acestuia. Dupa ce adoptatul devine major, adoptia se poate desface fara sa mai fie necesara respectarea conditiilor prevazute de alin. (2) al art. 22. De altfel, spre aceasta concluzie conduce nu numai interpretarea teleologica, dar si cuprinsul alin. 4 al art. 22, care vorbeste despre redobandirea drepturilor si obligatiilor parintesti de catre parintii firesti si despre o alta masura de protectie a copilului decat adoptia. De aceea, art. 22 nu exclude posibilitatea desfacerii adoptiei in cazul adoptatului major, la cererea adoptatorului.
    O interpretare restrictiva, in sensul ca numai copilul care a implinit 10 ani si Comisia pentru protectia copilului ar putea solicita desfacerea adoptiei, ar conduce la concluzia ca nici adoptatul insusi, dupa ce a devenit major, nu ar putea solicita desfacerea adoptiei. Or, daca minorul poate solicita desfacerea adoptiei dupa implinirea varstei de 10 ani, cu atat mai mult credem ca poate solicita acest lucru dupa ce devine major. In aceasta situatie este evident ca, pentru a nu crea diferentieri nejustificate de regim juridic intre adoptat si adoptator sub aspectul dreptului la actiune in desfacerea adoptiei, si avand in vedere ca interesul adoptatului si interesul adoptatorului sunt interdependente, trebuie admis ca atat adoptatorul cat si adoptatul, dupa ce acesta devine major, pot solicita incetarea adoptiei prin desfacere. O interpretare care sa conduca la o situatie juridica din care sa nu se poata iesi, nici in cazul in care adoptatul are o purtare necorespunzatoare, constand in ingratitudine manifesta sau fapte grave savarsite impotriva adoptatorului, ar fi nu doar nejustificata si de natura a descuraja adoptia, dar si contrare dreptului la viata si la integritate fizica si psihica ale persoanei, garantate in art. 22 din Constitutie."
    Avocatul Poporului a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, motivand ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile art. 15, 21 si 53 din Constitutie, deoarece exista o diferenta intre situatia adoptatului si a Comisiei pentru protectia copilului, care pot cere desfacerea adoptiei, si situatia adoptatorului, care nu se poate adresa instantei in acest sens. Adoptia se incheie numai cu scopul protejarii intereselor copilului, fara sa se tina cont de vreun interes al adoptatorului. Aceasta deosebire are drept consecinta un tratament juridic diferit, legiuitorul instituind reguli speciale cu privire la persoanele care pot sa solicite desfacerea adoptiei. Limitarea sferei persoanelor care se pot adresa instantei de judecata pentru a cere desfacerea adoptiei este conforma prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", dar si dispozitiilor art. 53 din Constitutie, intrucat este impusa prin lege, pentru protejarea drepturilor si libertatilor adoptatului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, asa cum rezulta din motivele expuse de autorul exceptiei. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998 si a fost modificata si completata prin art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:
    - Art. 22: "(2) Adoptia poate fi desfacuta la cererea copilului care a implinit varsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, daca desfacerea este in interesul superior al copilului."
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea in drepturi, in art. 21 alin. (1) si (2) privitor la accesul liber la justitie, in art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata, precum si in art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate Curtea retine ca, in sistemul juridic romanesc, sub regimul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, la fel ca si in reglementarile anterioare, adoptia este conceputa ca o institutie in interesul exclusiv al copilului, prin care intre copil si adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civila, astfel incat copilul adoptat intra in familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia.
    Consecinta logica a acestei conceptii o constituie regula ca adoptia poate fi desfacuta la cererea copilului care a implinit varsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia.
    Legea refuza adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adoptiei pentru ca, urmand principiul amintit, adoptia nu se incheie in interesul sau, ci numai in interesul copilului adoptat, si nici nu este, prin natura sa, un contract care sa poata fi denuntat de catre una din partile contractante, pe calea rezolutiunii sau a rezilierii, pentru neindeplinirea de catre cealalta parte a obligatiilor asumate.
    Aceasta reglementare nu infrange nici una dintre dispozitiile constitutionale la care se refera autorul exceptiei.
    Astfel, nu se poate primi sustinerea ca s-ar incalca prevederile art. 16 din Constitutie deoarece intre adoptator si copilul adoptat nu poate exista egalitate de tratament juridic, ei neaflandu-se, in privinta posibilitatii de desfacere a adoptiei, in aceeasi situatie juridica.
    Nu se poate primi nici critica raportata la art. 21 din Legea fundamentala, dat fiind ca intre drepturile adoptatorului nu se numara si dreptul de a cere incetarea relatiei sale de rudenie cu copilul adoptat, tot astfel cum intre drepturile parintelui firesc nu se numara si dreptul de a cere incetarea relatiei de rudenie cu copilul sau.
    In sfarsit, este neintemeiata critica prin raportare la art. 26 din Constitutie, pentru ca dispozitia legala atacata nu lasa in nici un fel posibilitatea autoritatilor publice de a nesocoti viata intima, familiala si privata a adoptatorului si nici nu ii restrange dreptul de a dispune de el insusi.
    Nu poate fi primita nici opinia formulata de instanta de judecata, in sensul ca textul de lege atacat este neconstitutional in masura in care adoptatorul nu poate cere desfacerea adoptiei in cazurile de comportament reprobabil al copilului adoptat fata de adoptator, caci asemenea cazuri se pot produce si in relatiile de rudenie fireasca, fara ca existenta lor sa genereze posibilitatea juridica de incetare a acestor relatii. Pentru asemenea situatii exista alte remedii juridice decat destructurarea legaturii de filiatie, atat in cazul relatiilor intemeiate pe adoptie, cat si in cazul celor nascute din rudenie fireasca.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 instituie restrangerea unor drepturi, astfel ca ar fi trebuit sa fie adoptate prin lege, iar nu prin Ordonanta de urgenta a Guvernului, Curtea constata ca prin dispozitiile legale atacate nu s-a restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost adoptata, asadar, in limitele prevazute de art. 115 din Constitutie, iar ulterior a fost aprobata prin Legea nr. 87/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicata de Ileana Ionescu Saghel in Dosarul nr. 939/2004 al Tribunalului Prahova - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu