DECIZIE Nr. 433 din 21 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1267 din 29 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Artenie Cordos in Dosarul nr. 11/2003 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 octombrie 2004 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 21 octombrie 2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 11/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost
ridicata de Artenie Cordos intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei
contestatii formulate impotriva hotararii Consiliului Superior al Magistraturii
de admitere a propunerii ministrului justitiei de revocare a sa din functia de
conducere.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul legal atacat este neconstitutional in masura in care nu asigura
exercitarea dreptului la o cale de atac impotriva hotararii de revocare din
functia de conducere, dispusa de Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece
prin aceasta se incalca in mod grav principiul constitutional al liberului
acces la justitie, precum si principiul consacrat prin Conventia europeana
pentru apararea drepturilor omului la judecarea cauzei sale de catre un
tribunal independent si impartial stabilit de lege.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori opineaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, in masura in care
textul atacat nu prevede expres sau prin trimitere la un alt text legal
posibilitatea exercitarii unei cai de atac impotriva hotararii prin care s-a
admis propunerea de revocare din functia de conducere, se aduce atingere
dispozitiilor art. 16 din Constitutie, cu referire la art. 6 si 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu modificarile si
completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art.
18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 nu
limiteaza posibilitatea magistratului de a se adresa instantei judecatoresti cu
plangere impotriva unei hotarari a Consiliului Superior al Magistraturii,
"chiar daca legea nu prevede in terminis o asemenea cale de atac".
Avocatul Poporului considera ca sustinerea autorului referitoare la
incalcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie este
neintemeiata, deoarece impotriva hotararilor pronuntate de Consiliul Superior
al Magistraturii se poate face contestatie la instanta de judecata, in
conditiile prevazute de Legea pentru organizarea judecatoreasca.
Pe de alta parte, potrivit art. 133 alin. (1) si (2) din Constitutie,
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei si
indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul
raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor. In opinia Avocatului
Poporului, Curtea Constitutionala va putea sa analizeze conformitatea
prevederilor legale criticate cu dispozitiile art. 133 si 134 din Constitutie.
O asemenea analiza ar putea sa porneasca de la regula conform careia Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei si, pe cale de
consecinta, o eventuala reglementare legala a implicarii ministrului justitiei
in domeniul examinat ar putea conduce la incalcarea acestei reguli
constitutionale, dar si a principiului separatiei puterilor in stat, prevazut
de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulat il
constituie dispozitiile art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, care aveau urmatorul continut:
- Art. 66 alin. 7: "Ministrul justitiei poate propune Consiliului
Superior al Magistraturii revocarea din functia de conducere inainte de
implinirea termenului prevazut la alin. 5, daca se constata exercitarea
necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei de conducere, precum si in
cazul in care magistratul savarseste o abatere disciplinara."
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile legale criticate au
fost abrogate in mod expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
303/2004 privind statutul magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Potrivit alin. (1) al aceluiasi
articol, aceasta lege a intrat in vigoare dupa 90 de zile de la publicarea in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Noile prevederi referitoare la
posibilitatea de revocare din functia de conducere se regasesc in art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 303/2004, cu urmatorul continut: "Revocarea din functia
de conducere se poate dispune, dupa caz, de Consiliul Superior al Magistraturii
din oficiu, la propunerea colegiilor de conducere ale instantelor sau ale parchetelor
ori ca sanctiune disciplinara, in conditiile legii."
Tinand seama de faptul ca prevederile legale criticate de autorul exceptiei
sunt cuprinse, asa cum s-a aratat, in art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul magistratilor, prin prezenta decizie Curtea Constitutionala
urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii de
lege.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
Cauza in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate priveste
hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prin care, la propunerea
ministrului justitiei, s-a dispus revocarea autorului exceptiei din functia de
presedinte al Curtii de Apel Targu Mures, pentru exercitarea necorespunzatoare
a atributiilor specifice functiei mentionate, retinandu-se, intre altele, ca
magistratul a tolerat o atmosfera incordata la Tribunalul Mures, a redactat mai
multe hotarari judecatoresti in mod necorespunzator si cu depasirea termenului
prevazut de lege, a incalcat normele deontologice prin "exprimarea in
public a parerii despre un proces in desfasurare".
Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
magistratilor, Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune revocarea unui
magistrat din functia de conducere, din oficiu, la propunerea colegiilor de
conducere ale instantelor sau ale parchetelor ori ca sanctiune disciplinara.
Autorul exceptiei sustine ca dintre aceste cazuri numai in unul singur, si
anume cand masura a fost dispusa ca sanctiune disciplinara, hotararea
Consiliului Superior al Magistraturii poate fi atacata cu recurs la Inalta
Curte de Casatie si Justitie, in conditiile prevazute de art. 50 alin. (2) din
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In celelalte
cazuri, cum este si cel de fata, hotararea Consiliului Superior al
Magistraturii nu poate fi atacata pe nici o cale, deoarece, prin art. 133 alin.
(7) din Constitutie s-a stabilit ca hotararile Consiliului Superior al
Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor pronuntate in
calitate de instanta disciplinara. In aceste conditii, dispozitiile legale
atacate contravin normelor si principiilor constitutionale prevazute in art. 1
alin. (4) privind principiul separatiei puterilor in stat, art. 20 privind
tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justitie, art. 126 alin. (1) privind instantele judecatoresti, precum
si dispozitiilor art. 6 pct. 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil si
ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Curtea Constitutionala constata ca intelesul dispozitiilor legale atacate,
afirmat de autorul exceptiei si de instanta de judecata in opinia comunicata
Curtii, contravine prevederilor art. 21 din Constitutia Romaniei, precum si ale
art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Astfel, in conformitate cu art. 21 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al
aceluiasi articol, nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. In
acelasi sens Curtea observa, de asemenea, ca accesul liber la justitie
constituie unul dintre drepturile fundamentale care, potrivit art. 152 alin.
(2) din Constitutie, nu poate fi suprimat prin revizuirea Legii fundamentale.
In examinarea concordantei dispozitiilor legale atacate cu prevederile art.
21 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala retine ca promovarea
intr-o functie de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, in
conditiile prevazute de Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor,
genereaza raporturi juridice avand in continut, pe de o parte, obligatiile
magistratului derivand din exercitarea functiei in care a fost promovat, iar pe
de alta parte, dreptul magistratului de a indeplini aceasta functie pe perioada
de 5 ani prevazuta de art. 48 alin. (1) din lege, drepturile salariale si
celelalte drepturi aferente.
Restrangerea dreptului magistratului de a ataca hotararea de revocare din
functia de conducere numai la cazul in care revocarea s-a dispus ca sanctiune
disciplinara contravine in mod evident prevederilor art. 21 alin. (1) din
Constitutie, deoarece nu numai in acest caz magistratul se afla in situatia de
a-si apara drepturile si interesele legitime, ci si in toate celelalte cazuri
in care apreciaza ca masura luata impotriva lui este nejustificata.
Avand in vedere ca promovarea magistratului intr-o functie de conducere nu
constituie un act arbitrar, ci depinde de indeplinirea in persoana acestuia a
conditiilor de vechime in magistratura, de calitatea activitatii profesionale
desfasurate in ultimii 5 ani, de capacitatea de organizare si de decizie,
conditii prevazute de art. 48 si 49 din Legea nr. 303/2004, Curtea constata ca
nici revocarea magistratului din functia de conducere nu poate fi hotarata
arbitrar, ci numai atunci cand se constata ca, din motive disciplinare sau din
alte motive privind persoana sa ori modul in care si-a indeplinit atributiile,
acesta nu mai corespunde exigentelor functiei in care a fost promovat. Or, daca
nu se poate admite ca revocarea din functia de conducere este un act la liberul
arbitru al Consiliului Superior al Magistraturii, este lipsit de orice ratiune
si vadit contrar normei constitutionale sa i se permita magistratului sa se
apere numai impotriva acuzatiilor de ordin disciplinar, iar nu si impotriva
imputarii altor imprejurari retinute ca temei al hotararii de revocare din
functia de conducere. Interdictia este cu atat mai nejustificata cu cat, asa
cum sustine autorul exceptiei ca se intampla in cauza, este posibil ca fapte de
natura disciplinara sa fie caracterizate ca fiind manifestari de incompetenta
profesionala si, in consecinta, sa se dispuna revocarea din functie in acest
sens - fara posibilitatea atacarii hotararii in justitie - in loc sa se dispuna
revocarea din functie ca sanctiune disciplinara, cu posibilitatea atacarii
hotararii cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prohibirea exercitarii de catre magistrat a caii de atac in justitie
impotriva hotararii de revocare dintr-o functie de conducere - in alte cazuri
decat atunci cand revocarea s-a dispus ca masura disciplinara - ar avea ca
urmare impiedicarea acestuia de a-si apara in justitie drepturile recunoscute
in virtutea raportului de functie, consecinta evident inacceptabila in raport
cu textele constitutionale citate.
Curtea Constitutionala observa ca impiedicarea exercitarii unei cai de atac
in justitie impotriva hotararii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a
dispus revocarea din functia de conducere - in alte cazuri decat atunci cand
revocarea s-a dispus ca masura disciplinara - nu s-ar putea intemeia pe
dispozitiile art. 133 alin. (7) din Constitutie, cum fara temei sustine autorul
exceptiei.
Statuand ca hotararile Consiliului Superior al Magistraturii sunt
definitive si irevocabile, textul citat din Legea fundamentala are in vedere
hotararile cu caracter jurisdictional care, numai acestea, pot avea, prin
natura lor, insusirea de a fi "definitive si irevocabile", iar nu si
alte hotarari, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al
Magistraturii. Asemenea hotarari sunt cele pronuntate de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii in conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din
Legea nr. 317/2004, "ca instanta de judecata, avand in competenta
solutionarea contestatiilor formulate de magistrati impotriva hotararilor
pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii".
Alte hotarari, cum sunt cele prevazute de textul de lege care constituie
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sau cele prevazute de art. 36 alin.
(1) din Legea nr. 317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii dispune eliberarea din functie a judecatorilor stagiari si a
procurorilor stagiari, transferul magistratilor, suspendarea din functie a
magistratilor si alte masuri privind cariera magistratilor, nu intra sub
incidenta prevederilor art. 133 alin. (7) din Constitutia Romaniei, intrucat,
nefiind hotarari cu caracter jurisdictional, nu pot fi "definitive si
irevocabile". Aceste hotarari sunt prin natura lor acte juridice cu
caracter administrativ, supuse controlului judecatoresc.
In acelasi sens Curtea observa ca art. 133 alin. (7) a fost introdus in
Constitutie prin Legea de revizuire nr. 429/2003, aprobata prin referendumul
national din 18 - 19 octombrie 2003. Tinand seama de prevederile art. 152 alin.
(2) din Constitutie, citat mai sus, in conformitate cu care nici o revizuire nu
poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor
fundamentale ale cetatenilor, nu se poate admite ca legiuitorul constituant a
inteles sa suprime, pe calea revizuirii Constitutiei, dreptul magistratilor de
a ataca in justitie actele de decizie emise de Consiliul Superior al
Magistraturii, prin care li se incalca drepturile dobandite.
In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, atacate pe calea
exceptiei de neconstitutionalitate, contravin dispozitiilor art. 21 din
Constitutia Romaniei privind accesul liber la justitie, ale art. 6 pct. 1
privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un
recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, in masura in care din continutul lor se intelege ca
magistratul nu poate ataca in justitie o hotarare prin care Consiliul Superior
al Magistraturii ii refuza exercitarea unui drept dobandit.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A. d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Artenie Cordos in
Dosarul nr. 11/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9
judecatori si constata ca dispozitiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul magistratilor sunt neconstitutionale in masura in care din
continutul lor se intelege ca magistratul nu poate ataca in justitie o hotarare
prin care Consiliul Superior al Magistraturii ii refuza exercitarea unui drept
dobandit.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului,
conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru