Decizia Nr.433 din 07.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ivana George-Gabriel şi alţii în Dosarul nr. 5.318/104/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.362D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.363D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Marinel Borţosu şi alţii în Dosarul nr. 5.317/104/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.363D/2010 la Dosarul nr. 3.362D/2010.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.363D/2010 la Dosarul nr. 3.362D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 3 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.318/104/2008 şi nr. 5.317/104/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ivana George-Gabriel şi alţii, precum şi de Marinel Borţosu şi alţii în cauze având ca obiect pretenţii băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat supune angajatorul la executarea unor obligaţii procesuale suplimentare, total străine rolului său în proces, ceea ce implică eforturi umane şi financiare care nu au nicio legătură cu poziţia sa în litigiu, fiind obligat chiar să susţină interesul procesual al părţii adverse. Prin faptul că nu se lasă posibilitatea angajaţilor de a-şi proba propriile pretenţii, se ajunge la situaţii inadmisibile din punctul de vedere al angajatorului, întrucât, în anumite situaţii, acesta este pus să realizeze o probaţiune diabolică.Se mai susţine că, în condiţiile în care în dreptul procesual român există norme ce reglează eventualele dezavantaje în administrarea de probe, dispoziţiile legale criticate care impun sarcini unilaterale angajatorului, cu caracter nelimitat, îndreptate contra intereselor sale procesuale, reprezintă o încălcare a textelor constituţionale ce reglementează egalitatea, imparţialitatea şi liberul acces la justiţie.Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce au următorul cuprins:– Art. 287: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.“Autorii excepţiei consideră că textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, în susţinerea excepţiei este invocat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.321 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 17 noiembrie 2010, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Această modalitate de reglementare reprezintă o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ivana George-Gabriel şi alţii, respectiv Marinel Borţosu şi alţii în dosarele nr. 5.318/104/2008 şi nr. 5.317/104/2008 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly