DECIZIE Nr. 426 din 21 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155^1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1229 din 21 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 155^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Mihaela Darnea in Dosarul nr. 362/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
III-a civila.
La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei, lipsind cealalta
parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia asa cum a fost formulata,
deoarece dispozitiile legale criticate se suprapun peste celelalte dispozitii
din Codul de procedura civila, iar modul de aplicare este diferentiat de la o
instanta la alta. Considera ca textul legal criticat ii incalca accesul liber
la justitie, deoarece nu are posibilitatea de a plati efectuarea unei expertize
care a fost solicitata de partea adversa si nici posibilitatea de a achita
jumatate din taxa de timbru. De asemenea, desi a formulat in fata instantei de
judecata o cerere pentru asistenta judiciara gratuita, aceasta nu a fost
solutionata nici pana in prezent, situatie care este de natura a-i afecta
dreptul la aparare.
Cealalta parte, Elena Cuzmenco, a depus la dosar o cerere prin care
solicita judecata in lipsa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, deoarece art. 155^1 din Codul de procedura civila
reglementeaza situatia in care instanta de judecata poate dispune suspendarea,
reglementare din examinarea careia nu rezulta ca ar avea un caracter
discriminatoriu sau ca ar aduce atingere in vreun fel dreptului partilor la un
proces echitabil.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 362/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 155^1 din Codul de
procedura civila.
Exceptia a fost ridicata de Mihaela Darnea in dosarul cu numarul de mai
sus, avand drept obiect solutionarea unei contestatii in anulare in recurs.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca textul legal criticat are o forma prea generala si, in functie de momentul
aplicarii, se nasc efecte diferite ale normei asupra justitiabililor,
incalcandu-se, astfel, principiul fundamental al egalitatii cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Art.
155^1 din Codul de procedura civila nu explica in continutul sau ce inseamna
obligatii prevazute de lege, care sunt limitele desfasurarii normale a
procesului si intinderea notiunilor de cursul judecatii si vina reclamantului.
Introducerea obligativitatii platii a jumatate din taxa de timbru pentru
repunerea pe rol a unei pricini suspendate este lasata la facultatea instantei,
deschizandu-se, in opinia autorului, calea arbitrarului, abuzului, inechitatii,
a obstructionarii accesului gratuit la justitie prin aplicarea unor suprataxe
de timbru judiciar prohibitive, ceea ce determina instabilitatea actului de
justitie, intermitenta derularii acestuia, chiar sicana. Mai considera autorul
ca numai reclamantului i se pun in fata o serie de obstacole artificiale,
despre care instanta poate sa nu il instiinteze, invocand art. 129 din Codul de
procedura civila.
In sfarsit, autorul exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa pronunte o
"decizie de indrumare in spiritul practicii europene, astfel incat textul
legal criticat sa fie explicat, limitat in aplicare la motive legale enumerate
exhaustiv", asa cum se reglementeaza in general in celelalte articole
referitoare la suspendare.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece art. 155^1 din Codul de
procedura civila urmareste sa-l impiedice pe reclamant sa staruie in actiunile
de tergiversare a cauzei in mod nejustificat. Textul legal criticat nu are
rolul de a crea un dezechilibru intre partile din proces, ci reprezinta o
solutie pentru cazurile in care reclamantul impiedica solutionarea cauzei din
vina sa. Daca nu s-ar fi reglementat aceasta sanctiune, s-ar fi creat paratului
o pozitie neechitabila in raport de examinarea cauzei intr-un timp rezonabil.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege, iar, potrivit art. 15 si art. 57 din Legea fundamentala, drepturile si
libertatile stabilite de lege trebuie exercitate cu buna-credinta, fara sa se
incalce drepturile si libertatile altor persoane.
Codul de procedura civila reglementeaza conditiile in care se exercita si
se indeplinesc drepturile si obligatiile procesuale, recunoscute partilor,
precum si consecintele nerespectarii acestora.
O astfel de reglementare este cuprinsa in art. 155^1 din Codul de procedura
civila, in scopul evident de a asigura egalitatea de tratament juridic a
partilor in proces, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor
potrivit legii, precum si celeritatea in desfasurarea activitatii de judecata.
Asadar, textul legal criticat reprezinta un mod de realizare a cerintelor
prevederilor din Constitutie, precum si din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
Prevederile art. 155^1 din Codul de procedura civila nu contin elemente
care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu intre partile
unui proces civil si se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta de
ipoteza normei, fara vreo diferentiere pe considerente arbitrare.
Dispozitiile privitoare la procedura de suspendare nu aduc atingere dreptului
la un proces echitabil, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului
de a asigura solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, prin impiedicarea
tergiversarii acestora, corespunzator unui proces echitabil. Aceste prevederi
sunt, de altfel, norme de procedura si reprezinta optiuni ale legiuitorului
conforme cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege.
In ceea ce priveste solicitarea adresata Curtii de autorul exceptiei de a
explica continutul normei legale criticate, Avocatul Poporului arata ca
instanta de contencios constitutional nu poate da o alta formulare textelor de
lege pe care le-ar considera nesatisfacator redactate, nu isi poate asuma rolul
de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridica, nefiind legislator
pozitiv, si nu se poate substitui legiuitorului pentru adaugarea unor noi
prevederi celor instituite.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
155^1 din Codul de procedura civila, care are urmatorul continut: "Cand
constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii
reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite la
primirea cererii de chemare in judecata sau in cursul judecatii, instanta poate
suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost
respectate. Dispozitiile art. 108^3 sunt aplicabile.
La cererea partii, judecata va fi reluata daca obligatiile la care se
refera alin. 1 au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua.
Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplica in mod corespunzator."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 alin.
(2) referitoare la tratatele ratificate de Parlament, ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice
si ale art. 20 alin. (2) referitoare la aplicabilitatea prioritara a
dispozitiilor din pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, precum si ale art. 6 punctul 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 155^1 din Codul de procedura civila nu contravin prevederilor
constitutionale si normelor consacrate prin conventia internationala invocata
de autorul exceptiei.
Astfel, nu poate fi primita sustinerea ca prin suspendarea judecatii in
temeiul textului legal criticat s-ar incalca principiile egalitatii in
drepturi, ale liberului acces la justitie sau ale dreptului la un proces
echitabil, dat fiind ca masura procesuala mentionata opereaza in mod egal
pentru toti justitiabilii aflati in situatia prevazuta de textul de lege, iar
impotriva incheierii pronuntate de instanta partea nemultumita are deschisa
calea apelului, potrivit art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila.
De altfel, prevederile legale atacate sunt norme de procedura si, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a
stabili competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata.
Curtea nu poate primi, de asemenea, cererea autorului exceptiei de a
pronunta o "decizie de interpretare", prin care "acest articol
de lege sa fie explicat si limitat in aplicare la motive legal enumerate
exhaustiv", intrucat o asemenea atributie nu intra in competenta instantei
de contencios constitutional, astfel cum aceasta este prevazuta prin
Constitutie si prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale. Examinarea si solutionarea acestor aspecte sunt de
competenta instantelor de control judiciar din sistemul puterii judecatoresti.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155^1 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mihaela Darnea in Dosarul nr.
362/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru