DECIZIE Nr.
414 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Sergiu Galatonov în Dosarul nr.
12.134/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.195D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în Dosarul nr. 12.132/325/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Şi în acest dosar, în urma apelului nominal, se
constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.195D/2008, partea Oficiul Român pentru
Imigrări a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei
ca neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, In temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.195D/2008 la Dosarul nr. 2.194D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2008, pronunţate în
dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Excepţiile au fost
ridicate de Sergiu Galatonov, Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în cauze
având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor
Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare de către
statul român a unei forme de protecţie.
In motivările
excepţiilor, având un conţinut similar, se susţine
că textul de lege este neconstituţional întrucât văduveşte partea interesată de
posibilitatea exercitării căii de atac a apelului împotriva hotărârii Oficiului
Român pentru Imigrări. Arată că, în principiu, pentru cetăţenii români
funcţionează trei grade de jurisdicţie, pe când pentru cetăţenii străini, doar
două, iar uneori chiar unul singur. Pentru acest motiv, susţine că se
nesocotesc dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi. In opinia sa, dreptul la un recurs efectiv consacrat de art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale impune instituirea unei căi ordinare de atac, pentru realizarea
unei judecăţi depline.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a
fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea
Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 424
din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 66 alin. (1) - „Impotriva
hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Român pentru Imigrări poate
declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine criticile formulate, întrucât nicio dispoziţie din
Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede
obligativitatea instituirii unui anumit număr de căi de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa
instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime. Dreptul la dublu grad de jurisdicţie este consacrat
de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
numai în materie penală, chiar şi acolo existând unele excepţii.
Referitor la pretinsa discriminare dintre cetăţenii
străini şi cei români în ceea ce priveşte numărul căilor de atac pe care îl au
la îndemână, Curtea constată că este neîntemeiată critica, întrucât, prin
ipoteză, textul de lege ce formează obiect al excepţiei se adresează exclusiv
cetăţenilor străini şi apatrizilor care solicită o formă de protecţie în
România, nicidecum cetăţenilor români. Respectarea principiului egalităţii ar
putea fi avut în vedere numai în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, în
cazul de faţă, solicitanţii unei forme de protecţie. Or, norma juridică
criticată nu instituie niciun fel de discriminări în ceea ce priveşte
posibilitatea străinilor şi apatrizilor de a contesta hotărârea instanţei de
respingere a plângerii introduse împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru
Imigrări.
In acelaşi sens, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie
1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii
Constituţionale a statuat că instituirea unor reguli procedurale speciale,
inclusiv în ce priveşte căile de atac, nu este neconstituţională, cât timp ele
asigură egalitatea juridică în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa
legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în
funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci,
dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Aceasta nu
înseamnă însă că, în toate cauzele, accesul liber la justiţie presupune să fie
asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti -judecătorii, tribunale, curţi
de apel, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate căile de atac
prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite
de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa
instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
Pentru considerentele expuse mai sus, In temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, excepţie ridicată de Sergiu Galatonov în Dosarul nr. 12.134/325/2007
al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de
Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în Dosarul nr. 12.132/325/2007 al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu