Decizia Nr.410 din 07.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Mocean în Dosarul nr. 11.984/211/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.984/211/2009, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Mocean.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin modificarea adusă Legii nr. 146/1997 de normele criticate s-a ajuns la o limitare evidentă a accesului liber la justiţie, acesta devenind doar un drept teoretic. Din cauza taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina justiţiabilului, practic, persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei de judecată. Se arată în acest sens că noua lege a taxelor de timbru nu are suport în realitatea economică concretă, în condiţiile în care populaţia ţării a sărăcit şi majoritatea familiilor trăieşte la nivelul minim pe economie. Se susţine, cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, că un cuantum foarte mare al taxei raportat la veniturile reclamantului duce la o imposibilitate efectivă de exercitare a dreptului de a se judeca. Scutirea sau eşalonarea plăţii taxelor judiciare de timbru nu constituie un remediu efectiv pentru garantarea accesului la justiţie, aceasta fiind o măsură lăsată la liberul arbitru al instanţelor de judecată, fără a fi de fapt o pârghie procedurală obligatorie care să contracareze limitarea creată de nivelul exorbitant al taxelor de timbru. Se conchide în sensul că aceste considerente referitoare la pct. 1 al articolului unic al Legii nr. 276/2009 „se aplică în integralitate şi prevederilor art. unic pct. 2 din legea menţionată, deoarece, în viziunea acestei norme, pct. 2 este o anexă anatomică a pct. 1“.Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât normele criticate transpun în planul legislaţiei fiscale dispoziţiile Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 282¹ alin. 1 din Codul de procedură civilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că deşi potrivit încheierii de sesizare acesta îl constituie articolul unic din Legea nr. 276/2009 în realitate criticile formulate privesc numai dispoziţiile pct. 1 şi 2 ale articolului unic din Legea nr. 276/2009, menţionate în mod expres şi în concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepţiei. Astfel fiind, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 1 şi 2 ale articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, având următorul cuprins:1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins: La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 2. - (1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: a)până la valoarea de 50 lei - 6 lei; b)între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50 lei; c)între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei; d)între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei; e)între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei; f)între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; g)peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.“ 2. La articolul I punctul 1, alineatul (1¹) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:1¹) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxa de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 56 referitor la contribuţii financiare şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, cu raportare la art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este aceea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Din cele de mai sus rezultă că nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie.De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluţia adoptată de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1¹) din Legea nr. 146/1997 (astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile criticate în prezenta cauză) în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă calculată în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1). Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu, distinct, repunerea părţilor în situaţia anterioară, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 1 şi 2 ale articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Mocean în Dosarul nr. 11.984/211/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta