DECIZIE   Nr. 41 din  4 martie 1997

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 82 din  6 mai 1997

    Ioan Muraru          - presedinte
    Mihai Constantinescu - judecator
    Nicolae Popa         - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursurilor declarate de Iahn (Moise) Elisabeta (Dosarul nr. 69C/1996), Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia (Dosarul nr. 82C/1996) impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 25 februarie 1997, in prezenta partilor asistate de avocati si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 martie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin incheierile din 8 martie 1996 si 9 mai 1996, pronuntate in dosarele nr. 1.923/1995 si nr. 3.479/1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia.
    Prin Decizia nr. 138 din 13 noiembrie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate privind prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993. Aceasta solutie s-a fundamentat pe deciziile Curtii Constitutionale nr. 73 din 19 iulie 1995, nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, nr. 255 din 22 octombrie 1996 si nr. 251 din 17 octombrie 1996, tinand seama de obligativitatea, in temeiul art. 145 alin. (2) din Constitutie, a deciziilor Curtii Constitutionale. Cat priveste dispozitiile art. 31 din Legea nr. 56/1993, instanta de fond a constatat ca, in realitate, se invoca neconstitutionalitatea Hotararii Curtii Supreme de Justitie nr. 1/1995, care nu poate face obiectul jurisdictiei constitutionale.
    Impotriva acestei decizii au declarat, in termen legal, recursuri Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia.
    Iahn (Moise) Elisabeta critica decizia, pentru urmatoarele motive:
    - conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura civila, deoarece in dosarele mentionate nu este vorba despre aceleasi parti si acelasi obiect, ceea ce vadeste de la inceput tendinta de "expediere" a cauzelor de aceasta natura;
    - in mod nejustificat s-a respins exceptia cu privire la art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila, deoarece se incalca egalitatea partilor si caracterul echitabil al procesului civil, afectandu-se stabilitatea raporturilor civile reglementate. Faptul ca recursul in anulare se poate introduce oricand si este pus la indemana unui element strain de partile in cauza incalca principiile de baza ale procesului civil si ale organizarii judecatoresti;
    - decizia recurata omite sa discute neconstitutionalitatea art. 24 din Legea nr. 112/1995 si deviaza sensul in care a fost criticat acest text, anume al interzicerii accesului la justitie si al incalcarii principiilor fundamentale ale unor acte internationale la care Romania a aderat si care au intrat in legislatia interna.
    Prin recursul declarat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia se sustine ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale, deoarece dreptul de a exercita recursul in anulare a fost rezervat in exclusivitate procurorului general, iar, pe de alta parte, legea nu prevede un termen pana la care poate fi exercitat recursul in anulare. Prin aceasta reglementare partile se afla intr-o pozitie inegala fata de autoritati, din moment ce ele nu pot exercita recursul in anulare. In aceste conditii, prevederile art. 330^1 din Codul de procedurA civila contravin dispozitiilor art. 128 din Constitutie, art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constitutie, coroborat cu art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 pct. din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. In mod implicit, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodata se sustine ca la judecata in fond au fost solicitate puncte de vedere autoritatilor prevazute de lege, iar acum, "in conditiile constituirii statului de drept, dupa alegerile din noiembrie 1996, sunt necesare raspunsuri de la noile organe democratice".
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Senatul apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate a art. 330 si a art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt nefondate.
    In punctul de vedere exprimat, Guvernul considera ca recursurile sunt neintemeiate, avand in vedere ca prevederile recursului in anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedura civila, au facut obiectul unor decizii definitive ale Curtii Constitutionale, care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie, preluate in art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. In legatura cu dispozitiile art. 24 din Legea nr. 112/1995, se arata ca asupra constitutionalitatii acestora Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1995. In ceea ce priveste art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, care reglementeaza competenta sectiilor unite ale instantei supreme referitoare la modalitatea de schimbare a jurisprudentei, se considera ca aceste prevederi nu incalca nici un principiu constitutional. De altfel, se arata in continuare, in speta s-a invocat neconstitutionalitatea Hotararii nr. 1/1995 a Curtii Supreme de Justitie, emisa in temeiul art. 31 din Legea nr. 56/1993, cu privire la care Curtea Constitutionala nu este competenta sa se pronunte.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin recursurile declarate sunt reiterate sustinerile ce au fundamentat exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila. Asupra prevederilor acestui text de lege Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor, asa cum s-a retinut si in decizia recurata. Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curtii, in mod intemeiat, la judecata in fond, exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila a fost respinsa ca vadit nefondata.
    Nici critica, potrivit careia exercitarea numai de catre procurorul general a recursului in anulare aduce atingere principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii, nu este intemeiata. Acest principiu priveste egalitatea cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice si nu egalitatea de tratament juridic intre cetateni si autoritatile publice. Ministerul Public este o astfel de autoritate, care exercita atributii si nu drepturi subiective, iar declararea de catre Ministerul Public a recursului in anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separatiei puterilor sau savarsirea de catre judecatori a unei infractiuni legate de hotararea atacata prin aceasta cale de atac. Prin opozitie, partile, potrivit art. 41 si urmatoarele din Codul de procedura civila, urmaresc realizarea unui drept subiectiv. Competenta Ministerului Public nu incalca principiul egalitatii cetatenilor si dreptul partilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru toate partile dintr-un proces a accesului la toate caile extraordinare de atac.
    Cat priveste stabilitatea raporturilor juridice recunoscute prin hotararile judecatoresti pronuntate, Curtea a statuat prin deciziile definitive nr. 96/1996 si nr. 27/1997. Argumentele care au fundamentat deciziile mentionate subzista si in cauza de fata si, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea practicii Curtii, si acest motiv de recurs urmeaza a fi respins.
    Cu referire la motivul de recurs privind nelimitarea in timp, prin art. 330^1 din Codul de procedura civila, a dreptului procurorului general de a ataca o hotarare judecatoreasca cu recurs in anulare, Curtea constata ca aceste dispozitii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. Recursul in anulare, in noua redactare, nu mai poate fi declarat oricand, ci numai in termen de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila sau de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Pe cale de consecinta, acest motiv de recurs urmeaza a fi admis si, in temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, tinand seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedura civila, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi respinsa.
    Cat priveste sustinerea recurentei Iahn (Moise) Elisabeta, potrivit careia conexarea pricinilor incalca prevederile art. 164 din Codul de procedura civila, se constata ca acest text de lege reglementeaza posibilitatea conexarii atat la cererea partilor, cat si din oficiu de catre instanta, atunci cand exista o stransa legatura de obiect si cauza care sa justifice judecarea impreuna a unor pricini. In speta, obiectul dosarelor conexate fiind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, privind recursul in anulare, evident intre aceste dosare exista o stransa legatura in sensul legii de procedura civila, iar conexarea lor este justificata, astfel incat acest motiv de recurs este neintemeiat.
    Motivul de recurs invocat de aceeasi recurenta, prin care se critica Decizia nr. 138/1996, deoarece "omite sa discute neconstitutionalitatea art. 24 din Legea nr. 112/1995", urmeaza a fi respins, intrucat, asa cum s-a aratat in decizia de fond, aspectele privind constitutionalitatea acestor dispozitii legale au fost analizate prin Decizia nr. 73/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. De asemenea, in mod intemeiat, instanta de fond a constatat ca acesta este un text de trimitere la recursul in anulare, asupra constitutionalitatii caruia Curtea se pronuntase prin deciziile nr. 73/1996 si nr. 96/1996, definitive si obligatorii conform art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    Si motivul de recurs formulat de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia, referitor la solicitarea punctelor de vedere ale fiecarei Camere a Parlamentului si al Guvernului, este nefondat. Din lucrarile dosarului rezulta ca, la judecata in fond, s-a constatat ca exceptia de neconstitutionalitate este vadit nefondata, situatie in care, conform dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solicitarea punctelor de vedere de la autoritatile publice prevazute de lege nu este obligatorie. In recurs insa Curtea a solicitat, la data de 13 ianuarie 1997, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, in temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Senatul si Guvernul au considerat exceptia si respectiv, recursul, nefondate, iar Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
    Referitor la sustinerile avocatului recurentei Iahn (Moise) Elisabeta, formulate oral la termenul de judecata din 25 februarie 1997, in sensul ca instantele judecatoresti ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 20 din Constitutie privind prioritatea reglementarilor internationale fata de cele interne, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, nu cenzureaza modul in care instantele judecatoresti aplica prevederile legale.
    Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela si Carp Doru Mircea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996 privind prevederile art. 330 din Codul de procedura civila si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995.
    2. Admite recursurile declarate de Iahn (Moise) Elisabeta, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea si Carp Ion Horia privind dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 138 din 13 noiembrie 1996, in sensul ca respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila, ca fiind lipsita de obiect.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 4 martie 1997.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat asistent,
                             Florentina Geangu