DECIZIE Nr.
409 din 3 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) si (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 79/2001 privind intarirea disciplinei
economico-financiare si alte dispozitii cu caracter financiar, ale art. 97
alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de
Conturi, ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2003 privind
preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de
Conturi de catre instantele judecatoresti, ale art. 1 alin. (2) si art. 6 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor
financiari ai Curtii de Conturi de Ministerul Public si ale art. 45 1 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 22 iunie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, ale art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992,
ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, ale art. 1 alin.
(2) şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 şi ale art. 451 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ştefan Braşoveanu în Dosarul nr. 137/90/2004 al
Tribunalului Valcea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei prin care solicită să se pună în discuţie
lipsa calităţii procesuale a Curţii de Conturi - Direcţia de control financiar
ulterior Valcea şi, în
consecinţă, încetarea procesului de contencios
administrativ.
Avand cuvantul, autorul
excepţiei susţine această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii, întrucat aceasta
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Curtea, deliberand, în temeiul Legii nr. 47/1992, respinge cererea depusă de autorul excepţiei,
întrucat prin aceasta se
solicită soluţionarea unor aspecte care ţin de competenţa instanţei de judecată
în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Avand cuvantul, autorul excepţiei
Ştefan Braşoveanu solicită să se constate că Tribunalul Valcea, în faţa căruia a invocat excepţia de
neconstituţionalitate, a trimis numai volumul VII al Dosarului nr. 137/90/2004 şi depune copiile celorlalte şase
volume. De asemenea, solicită să se constate că nu toate autorităţile au trimis
puncte de vedere şi că alin. (2) şi (3) ale art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 79/2001 contravin art. 1 alin. (3) din Constituţie
şi Legii nr. 24/2000, întrucat
nu precizează numărul, titlul şi data actului normativ la care fac trimitere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1994
şi art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 ca fiind
inadmisibilă, întrucat textele
criticate sunt abrogate. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, apreciază
că acestea nu conţin discriminări şi nici nu încalcă accesul liber la justiţie.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 137/90/2004, Tribunalul Valcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
7 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, ale art.
97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2003, ale art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
53/2005, ale art. 6 din Legea nr. 311/2005 şi ale art. 451 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Ştefan
Braşoveanu într-o cauză avand
ca obiect soluţionarea cererii de obligare la plata unor sume către bugetul
statului, cerere formulată de procurorul financiar de pe langă Camera de Conturi Judeţeană Valcea împotriva autorului excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 contravin prevederilor
constituţionale ale art. 108 referitoare la actele Guvernului, precum şi Legii
nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative şi Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, întrucat referirea la un act
normativ se face prin precizarea numărului său, a titlului şi a datei
publicării, or, dispoziţiile criticate nu îndeplinesc aceste cerinţe.
Cu privire la celelalte dispoziţii de iege criticate,
susţine că, deşi prin Legea nr. 311/2005 au fost abrogate toate atribuţiile
procurorilor financiari prevăzute de Legea nr. 94/1992, nu au fost abrogate şi
„consecinţele aplicării neconstituţionale a acestora, inclusiv cele generate de
neaplicarea art. 451 din Codul de procedură civilă". In final, autorul excepţiei
se referă la o serie de aspecte privind aplicarea legii în cazul său în cadrul
litigiului de la instanţa de judecată.
Tribunalul Valcea -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2003, a art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 53/2005, a articolului unic pct. 3 diri Legea nr. 311/2005 şi a
art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 este inadmisibilă, întrucat aceste texte de lege şi-au încetat
aplicabilitatea, nemaifiind în vigoare.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 7
alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 şi a art. 451 din Codul de procedură civilă,
apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu
conţin discriminări şi nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa instanţelor
judecătoreşti, respectiv nu contravin principiilor legalităţii şi
imparţialităţii procurorilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guverriul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost menţionat în încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie dispoziţiile
art. 7 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001
privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu
caracter financiar, ale art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ale art. 4 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale
şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele
judecătoreşti, ale art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
53/2005 pentru preluarea procurorilor financiari ai Curţii de Conturi de
Ministerul Public, ale art. 6 din Legea nr. 311/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor
financiari ai Curţii de Conturi de Ministerul Publicşi ale art. 451 din Codul de procedură civilă.
Insă, cu privire la acest obiect, Curtea constată
următoarele:
Dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei
economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 7 iunie 2001, au următorul cuprins:
„(2) Conducătorul agentului economic va fi
remunerat, ţinandu-se seama de volumul şi importanţa activităţii, cu un salariu de bază lunar care
nu poate depăşi indemnizaţia lunară pentru funcţia de secretar de stat
prevăzută de lege. Lunar conducătorului agentului economic i se poate acorda, pe langă salariul de bază, şi o sumă
egală cu cel mult 50% din acesta, sub formă de sporuri, adaosuri, premii şi
alte drepturi de natură salarială.
(3) După aprobarea bilanţului contabil anual,
condiţionat de realizarea criteriilor prevăzute în contractele de performanţă,
inclusiv a programelor de reducere a creanţelor şi plăţilor restante, a
pierderilor, precum şi a altor obiective, conducătorului agentului economic i
se poate acorda un premiu anual de pană la 12 salarii de bază lunare."
Dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, au fost abrogate prin art. 6 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor
financiari ai Curţii de Conturi de Ministerul Public, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 23 iunie
2005.
Dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a
personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2004, publicată în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 262
din 25 martie 2004, au următorul cuprins: „După intrarea în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, învestirea instanţelor judecătoreşti,
competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al
procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curţii de
Conturi, precum şi prin alte modalităţi prevăzute
de lege."
Dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor financiari ai Curţii de
Conturi de Ministerul Public, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005,
au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 311/2005, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 994 din
9 noiembrie 2005.
Cat priveşte „dispoziţiile art.
6 din Legea nr. 311/2005", Curtea constată că autorul excepţiei se referă,
în realitate, la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005
pentru preluarea procurorilor financiari ai Curţii de Conturi de Ministerul
Public, articol introdus prin Legea nr. 311/2005, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 994 din 9 noiembrie
2005, avand următorul cuprins: „Pe data intrării în
vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă dispoziţiile Legii
nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd atribuţii pentru
procurorii financiari, se abrogă."
Dispoziţiile art. 451 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „Actele
procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi 271 -273 sau de alte
dispoziţii legale, făcute în orice proces de reprezentanţii persoanelor
prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa
apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) şi (2)
privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor iibertăţi, ale art. 108 privind actele Guvernului, ale art. 124 alin. (2)
privind unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 132 alin. (1)
privind statutul procurorilor.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Referitor la dispoziţiile
art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi şi la cele
ale art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 pentru
preluarea procurorilor financiari ai Curţii de Conturi de Ministerul Public,
Curtea reţine că, la data sesizării prin Incheierea din 20 noiembrie 2006,
acestea erau abrogate. Avand
în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora
Curtea se pronunţă numai asupra dispoziţiilor legale în vigoare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor sus-menţionate este inadmisibilă.
II. Cu privire la celelalte
dispoziţii criticate, Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, care reglementează
modalitatea de calcul a remuneraţiei conducătorilor agenţilor economici
prevăzuţi de lege, nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa
legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, şi nici nu îngrădesc accesul liber
la justiţie, astfel cum este garantat de art. 21 din Constituţie, întrucat se aplică tuturor persoanelor fără
privilegii sau discriminări, iar părţile interesate se pot adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime.
Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de
faptul că sintagma „prevăzută de lege" folosită de legiuitor în alin. (2)
al art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 nu este în
concordanţă cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucat nu precizează numărul, titlul şi data actului normativ la care se
face referire. Curtea constată că, în realitate, nu este vorba despre o
neconcordanţă cu normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, ci despre o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce
este de competenţa instanţelor de judecată.
Referitor la celelalte aspecte invocate în motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate privind necorelarea dispoziţiilor Legii nr.
311/2005 cu cele ale Legii nr. 94/1992 şi ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2003, Curtea constată că acestea nu pot fi examinate, întrucat eventualele necorelări dintre diferite
acte normative ţin de competenţa legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 1 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor
financiari ai Curţii de Conturi de Ministerul Public, excepţie ridicată de
Ştefan Braşoveanu în Dosarul nr. 137/90/2004 al Tribunalului Valcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
2. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.
(2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea
disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, ale
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea
activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de
către instanţele judecătoreşti, ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea procurorilor financiari ai Curţii de
Conturi de Ministerul Public şi ale art. 451 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean