DECIZIE Nr.
409 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitatii nr.
82/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 381 din 20 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Patricia Marilena Ionea -magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr.
82/1991, excepţie ridicată de Mirel Mircea Amariţei în Dosarul nr. 344/121/2006
al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau
discriminări şi nu face distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu
capital de stat ori la cei cu capital privat.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 344/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Excepţia a fost ridicată de
Mirel Mircea Amariţei într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 23 alin.
(12) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. In acest sens, arată că
reprezentanţii societăţilor comerciale de drept privat nu pot fi sancţionaţi şi
pedepsiţi în cazul în care s-ar afla în situaţia descrisă de art. 43 din Legea
nr. 82/1991, deoarece această prevedere este valabilă numai pentru entităţile
la care se referă art. 145 din Codul penal.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
sens în care arată că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau
discriminări şi nu face distincţie între contabilii angajaţi la instituţiile de
stat prevăzute de art. 145 din Codul penal şi instituţiile cu capital privat,
fiind o singură lege a contabilităţii, care se aplică nediscriminatoriu. De
asemenea, arată că art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu cuprinde norme derogatorii
cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, ci
doar se circumscriu la activitatea specifică de conducere a contabilităţii
agenţilor economici, indiferent dacă sunt privaţi sau de stat.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cosideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 48 din 14 ianuarie 2005, dispoziţii potrivit
cărora „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea
cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă
denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a
elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie
infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii".
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 15 alin. (1) prin
care se arată că „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile
consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de
acestea"; art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor; art. 23 alin. (12) prin care se arată că „Nicio pedeapsă nu
poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii"; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi
critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 279 din 26 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie
2005, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate „nu introduc privilegii
sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu
capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge,
nici interpretul nu poate să o facă". De asemenea, Curtea a constatat că
„textul criticat nu prevede alte elemente constitutive ale infracţiunii de fals
intelectual reglementată de Codul penal, ci doar face precizări legate strict
de obiectul reglementării legii în ansamblul ei, introducând unele noţiuni
specifice, care, într-o formulare mai generală, sunt aceleaşi cu elementele constitutive ale infracţiunii
din textul incriminator al Codului penal".
In ceea ce priveşte argumentele de
neconstituţionalitate ce privesc încălcarea dreptului la un proces echitabil,
cu acelaşi prilej Curtea a reţinut că „textul legal criticat nu conţine norme de
procedură penală, ci o normă de drept substanţial, iar aplicarea acesteia nu
poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.
(1)-(3) sau ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale".
In sfârşit, analizând art. 43 din Legea nr. 82/1991 în
raport cu art. 23 alin. (12) din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile
acestui text constituţional nu sunt încălcate, „pedeapsa fiind stabilită şi
aplicată în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere prin
textul criticat".
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, soluţia şi
considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea si în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată
de Mirel Mircea Amariţei în Dosarul nr. 344/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea