DECIZIE Nr.
403 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 1 alin. 1 si art. 91 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 365 din 3 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin.1 si art. 91
din Codul penali excepţie ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul
nr. 2.171/252/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.171/252/2008, Tribunalul Timiş -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181
alin. 1 şi art. 91 din Codul penal, excepţie ridicată de
Constantin Rotaru.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 20 şi art. 126 din Constituţie,
deoarece instituie atribuţia procurorului de a aplica sancţiuni
administrative în cadrul procesului penal, deşi, prin natura sa, o
asemenea atribuţie este de competenţa instanţelor
judecătoreşti.
Tribunalul Timiş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 181 din Codul penai este neîntemeiată. In
ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 91 din acelaşi cod,
nu şi-a exprimat opinia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
il constituie prevederile art. 181 alin. 1 şi art. 91 din Codul
penal, texte de lege care au următoarea redactare:
- Art. 181 alin. 1: „Nu constituie
infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin
atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege
şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit
de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracţiuni.";
- Art. 91: „Când instanţa dispune înlocuirea
răspunderii penale, aplică una dintre următoarele sancţiuni
cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi art. 126 privind instanţele
judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 181 şi art. 91
din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul
lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale
ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al
unei infracţiuni, precum şi sancţiunile administrative
aplicabile în acele situaţii în care, datorită atingerii minime aduse
uneia din valorile apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanţă,
fapta săvârşită de o persoană nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracţiuni.
Legea a atribuit procurorului competenţa de a
stabili în concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol
social al faptei cercetate, ţinând seama de rolul acestuia de
apărător al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor
generale a]e societăţii, definit prin art. 131 alin. (1) din
Constituţie. In exercitarea acestui rol procurorul poate să
dispună, în condiţiile prevăzute de art. 249 alin. 3 coroborat
cu art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) din Codul de
procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a
persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub
incidenţa prevederilor art. 181 din Codul penal şi
aplicarea faţă de făptuitor a unei sancţiuni cu caracter
administrativ.
Soluţiile pronunţate de procuror în cursul
urmăririi penale (încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală şi clasarea), fie că sunt rezoluţii
sau ordonanţe, nu constituie însă acte de jurisdicţie, ci acte
supuse cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei
interesate, potrivit art. 2781 din Codul de procedură
penală.
Aşadar, nu pot fi primite susţinerile
autorului excepţiei în sensul că, în aplicarea textului de lege
criticat, procurorul se substituie instanţelor judecătoreşti,
încălcându-se în felul acesta prevederile constituţionale ale art. 20
raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 126 din
Constituţie.
De altfel, în sensul celor arătate, s-a
pronunţat Curtea prin Decizia nr. 329 din 16 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 27
octombrie 2004.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 181 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal,
excepţie ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 2.171/252/2008
al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu