Decizia Nr.403 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Gabriel Patoi în Dosarul nr. 11.900/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 408D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 872/2010, arătând că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional cu privire la reducerea unor prestaţii sociale sunt aplicabile, mutatis mutandi, şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.900/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.Excepţia a fost ridicată de Gabriel Patoi cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă având ca obiect o contestaţie formulată împotriva diminuării venitului de completare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care prevăd diminuarea cu 15% a drepturilor de protecţie socială sau, după caz, a celor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj ce se acordă persoanelor disponibilizate prin concedieri colective sunt contrare art. 47 din Constituţie, întrucât afectează dreptul la un nivel de trai decent. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece măsura legislativă criticată nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o. În sfârşit, susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 sunt contrare art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.Tribunalul Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că diminuarea venitului de completare, dispusă de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010, îndeplineşte condiţiile impuse de textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, această măsură este prevăzută de lege, vizează exerciţiul dreptului, iar nu substanţa acestuia, şi este determinată de criza financiară mondială care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că prestaţiile sociale diminuate prin prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 nu sunt prevăzute de art. 47 din Constituţie, aşa încât legiuitorul poate aprecia asupra acordării sau neacordării lor, ori asupra cuantumului lor, în funcţie de posibilităţile bugetare existente la un moment dat. Prin urmare, reducerea cuantumului acestor drepturi nu poate dobândi semnificaţia încălcării prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în condiţiile prevăzute de actele normative enumerate la alin. (1) lit. b)-f), ale căror drepturi de protecţie socială acordate sau, după caz, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj au fost stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se află în plată sau se repun în plată după suspendare ulterior acestei date, beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute de respectivele acte normative, astfel cum se aflau în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, diminuate cu 15%.“Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte constituţionale: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 47 şi art. 53 din Legea fundamentală, cu prilejul analizării constituţionalităţii Legii nr. 118/2010, înainte de promulgarea acesteia.Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că măsurile dispuse de actul normativ examinat întrunesc cerinţele art. 53 din Constituţie. Astfel, a reţinut, în esenţă, că aceste măsuri sunt prevăzute de lege şi au fost determinate de apărarea securităţii naţionale. În acest sens, Curtea a arătat că „securitatea naţională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are şi o componentă socială şi economică. Astfel, nu numai existenţa unei situaţii manu militari atrage aplicabilitatea noţiunii de «securitate naţională» din textul art. 53, ci şi alte aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.“ De asemenea, văzând motivele invocate în expunerea de motive a legii de către iniţiatorul acesteia, Curtea a constatat că „ameninţarea la adresa stabilităţii economice continuă să se menţină, astfel încât Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia“.În consecinţă, Curtea a reţinut că „restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului“.Cu privire la proporţionalitatea măsurilor dispuse prin Legea nr. 118/2010 cu obiectivele urmărite de legiuitor, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi, de asemenea, un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.În sfârşit, Curtea a observat că măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale au caracter temporar.În aceeaşi decizie, Curtea, referindu-se reducerea cuantumului unor prestaţii sociale, dispusă de legea examinată, a arătat următoarele:– „cuantumul prestaţiilor sociale prevăzute expres de textul constituţional al art. 47 (de exemplu, ajutorul de şomaj) poate fi diminuat cu respectarea condiţiilor impuse de art. 53 din Constituţie, cele constatate de către Curte la analiza constituţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului la muncă fiind mutatis mutandis aplicabile şi în acest caz;

– cuantumul prestaţiilor sociale care nu sunt prevăzute de textul constituţional al art. 47 (de exemplu cele cuprinse la art. 15 din legea criticată) poate fi dimensionat de către legiuitor în funcţie de posibilităţile bugetare existente la un moment dat; astfel, reducerea acestui cuantum nu contravine prevederilor constituţionale invocate.“Curtea apreciază că aceste considerente răspund criticilor formulate în prezenta cauză cu privire la restrângerea nivelului de trai al populaţiei, precum şi celor referitoare la obligaţia respectării legilor, în sensul că legiuitorul are libertatea de a stabili cuantumul şi condiţiile de acordare a acestor drepturi şi de a le modifica atunci când condiţiile social-economice o impun, respectând, în cazul drepturilor fundamentale, cerinţele art. 53 din Constituţie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Gabriel Patoi în Dosarul nr. 11.900/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea