Decizia Nr.402 din 03.07.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 611 din 18 august 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Victor Protopopescu în Dosarul nr. 1.776/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 872D/2013.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 apreciază că aceasta este inadmisibilă, textele de lege criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu au produs efecte juridice în cauză, iar soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin care a fost introdusă şi compensarea prin bunuri.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.776/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de Victor Protopopescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii întemeiate pe prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin care se solicită obligarea pârâtului municipiul Bucureşti, prin primar general, să emită o ofertă de restituire prin echivalent, prin compensare cu anumite bunuri imobile identificate, corespunzătoare valorii cotei succesorale stabilite pentru reclamant, dintr-un imobil preluat abuziv şi ulterior demolat. La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care în art. 1 alin. (2) prevedea ca singură măsură reparatorie compensarea prin puncte. Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 6 decembrie 2013, iar prin Sentinţa civilă nr. 112 din 24 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă subsecvent admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul principiului egalităţii părţilor într-un proces civil, respectiv principiului egalităţii armelor. Astfel, statul intervine într-un proces aflat în desfăşurare, creându-şi o situaţie mai favorabilă decât cea existentă la începutul procesului şi influenţând respectivul proces. Referitor la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, observă că acestea sunt neconstituţionale, aducând atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil în condiţiile în care termenul prevăzut de acestea este reglementat după o perioadă de doisprezece ani în care cererile nu au fost soluţionate de către entităţile învestite.6. De asemenea, se arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale sub aspectul tratamentului discriminatoriu la care este supus autorul excepţiei în raport cu persoanele cărora li s-a oferit în compensare bunuri imobile ce au aparţinut unităţii deţinătoare, or egalitatea în faţa legii presupune egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa ansamblului legislativ ce reglementează o anumită problemă. De altfel, legiuitorul a iniţiat un proiect de lege care să modifice Legea nr. 165/2013 pe acest aspect, respectiv înlăturarea discriminării rezultate din interzicerea compensărilor.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură a limita accesul liber la justiţie sau egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege. În cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui anumit termen, nu s-a restrâns accesul, ci s-a stabilit cadrul legal în vederea exercitării acestui drept constituţional. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 sunt în acord cu exigenţele impuse de art. 16 şi art. 21 din Constituţie, iar dispoziţiile art. 50 lit. b) teza a doua din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale.10. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate prin care sunt impuse termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate, nu sunt de natură să instituie discriminare între persoanele implicate în proces, sub aspectul egalităţii armelor. În atari condiţii, dreptul persoanelor implicate în procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil nu este încălcat prin textele de lege criticate. Referitor la posibila discriminare instituită prin art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 potrivit căruia orice dispoziţie referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se abrogă, se arată că prin Legea nr. 368/2013 s-a modificat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În acest context, prin modificarea adusă de Legea nr. 368/2013 s-a stabilit că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispoziţiile care modifică art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu rezolvă decât în parte neconstituţionalitatea acestui text de lege în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 potrivit cărora în cazurile în care restituirea în natură nu era posibilă se stabileau măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite de deţinător cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti. Or, noile prevederi legale introduc doar compensarea cu bunuri, nu şi măsura reparatorie prin echivalent care să constea în compensarea cu servicii, astfel cum era prevăzută prin Legea nr. 10/2001.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că obiectul acesteia îl formează dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la prevederile art. 33 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care aveau următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (2): „În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

– Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 33 alin. (1): „Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.“;

– Art. 35: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“;

– Art. 50: „La data intrării în vigoare a prezentei legi: b)orice dispoziţie referitoare (...) la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă; c)articolele 13, 14, 14¹, 14², 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ şi articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă.“14. Curtea observă că, după sesizarea Curţii Constituţionale, dar înainte de soluţionarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, a intrat în vigoare Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care prevede la art. I pct. 1 că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se modifică şi va avea următorul cuprins: „În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.“ 15. În opinia autorului excepţiei prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) teza finală privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, citată anterior, dobândind o configuraţie normativă diferită. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri. 17. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze, Curtea constată că prin Sentinţa civilă nr. 112 din 24 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat compensarea cu bunuri, a fost respinsă subsecvent admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, concluzia fiind aceea că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu au produs efecte juridice în cauză. De altfel, aceste observaţii sunt valabile mutatis mutandis şi în cazul dispoziţiilor art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013. 18. În ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta consacră dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a se adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 şi 34, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele menţionate. Aşa fiind, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Curtea constată că prin prevederile art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 sunt abrogate mai multe articole din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, articole ce reglementau procedura acordării de despăgubiri, or, în cauză, s-a solicitat compensarea cu anumite bunuri imobile identificate. Având în vedere obiectul cauzei, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă, textul de lege criticat neavând legătură cu soluţionarea acesteia. 20. Pentru motivele anterior reţinute, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu soluţionarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, criticate de autorul excepţiei prin raportare la art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 22. Întrucât autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituţional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 35 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Victor Protopopescu în Dosarul nr. 1.776/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la prevederile art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iulie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu