DECIZIE Nr.
400 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, 9 si 14 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute in proprietatea statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu
Popescu şi Elena Iuliana Popescu în Dosarul nr. 29/299/2002 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că reglementările criticate definesc noţiunea de apartament şi prevăd
posibilitatea persoanelor care au calitatea de chiriaşi de a cumpăra
apartamentele care fac obiectul legii. Or, aceste reglementări nu au legătură
cu prevederile constituţionale invocate de autori în susţinerea excepţiei,
respectiv art. 21 şi 44 din Constituţie, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995
este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 29/299/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în
proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu Popescu şi Elena
Iuliana Popescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că formalismul dispoziţiilor criticate nu
poate avea ca efect sancţionarea foştilor chiriaşi, actuali proprietari, care
au respectat legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractelor de
vânzare-cumpărare a imobilelor care fac obiectul Legii nr. 112/1995, pentru
culpa autorităţilor de stat, singurele responsabile în aceste situaţii. O
soluţie contrară încalcă dreptul acestor persoane la un proces echitabil şi
dreptul de proprietate privată, ambele garantate constituţional.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
garantarea dreptului de proprietate privată în raport de art. 44 din
Constituţie având în vedere doar ipoteza dobândirii acestui drept în condiţii
de legalitate, iar nu prin fraudarea legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
textele de lege criticate conţin definiţia locuinţei şi norme de protecţie în
favoarea chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în
natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. In ceea ce priveşte
susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului la un
proces echitabil şi dreptului de proprietate, Guvernul arată că acesta din urmă
este un drept relativ, ce comportă restrângeri care trebuie să răspundă
exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesul general al
comunităţii şi interesul individual al persoanelor
private.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe,
trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 3: „Prin apartament,
în sensul prezentei legi, se înţelege locuinţa compusă din una sau mai multe
camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente, inclusiv
camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele asemenea, indiferent
dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite şi care, la data
trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de
sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin construcţie.
Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1, rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii
în proprietatea statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori
a fost luat în evidenţă ca reprezentând două sau mai multe apartamente.
Pentru adăugările, supraetajările, dotările,
utilităţile şi orice alte construcţii, care exced apartamentul trecut în
proprietatea statului, cât şi pentru pierderile de valoare, imputabile, se
aplică prevederile art. 13.";
- Art. 9: „Chiriaşii
titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor
proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului
prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală
sau în rate a preţului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază şi
chiriaşii care ocupă spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului
iniţial construit.
In cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate,
la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din preţul
apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se
vor eşalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate
din dobânda de referinţă stabilită anual de Banca Naţională a României.
Tinerii căsătoriţi, în vârstă de până la 30 de ani,
precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata
în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităţilor specializate care
evaluează şi vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii
titulari sau membrii familiei lor - soţ, soţie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală
după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale
pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în
spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot
fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării.";
- Art. 14: „Persoanele
îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la
acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni
de la intrarea în vigoare a legii."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3)
referitor la dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 care consacră
garantarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că reglementările deduse controlului acordă
posibilitatea tuturor chiriaşilor titulari ai contractelor de închiriere a
apartamentelor în care locuiesc, aşa cum sunt acestea definite de prevederile
art. 3 din lege, de a opta între a cumpăra aceste apartamente, după expirarea
termenului prevăzut la art. 14 din lege, sau de a rămâne în continuare
chiriaşi. Condiţia prevăzută de lege pentru exercitarea acestui drept este ca
apartamentele respective să nu fi fost restituite în natură persoanelor
îndreptăţite, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, care au depus
cereri în acest sens, în termenul legal.
Curtea reţine că textele de lege criticate au mai făcut
obiect al controlului de constituţionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 3 din
16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128
din 14 martie 2001, instanţa constituţională statuând asupra netemeiniciei
criticii de neconstituţionalitate. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia pronunţată în prealabil îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în
proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu Popescu şi Elena
Iuliana Popescu în Dosarul nr. 29/299/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu