DECIZIE Nr. 4
din 20 septembrie 2010
privind organizarea
judiciara
ACT EMIS DE:
PRIMUL-MINISTRU
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 866 din 23 decembrie 2010
Dosar nr. 7/2010
Sub presedintia doamnei judecator Rodica Aida Popa,
vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în
Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de
Apel Bucuresti cu privire la stabilirea procurorului competent sa efectueze
actele de cercetare penala si sa înainteze instantei materialul împreuna cu
concluziile sale referitoare la cererile de revizuire formulate conform art.
399 din Codul de procedura penala împotriva hotarârilor care au avut ca obiect
infractiuni a caror urmarire penala este de competenta exclusiva a Directiei
Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor
de Criminalitate Organizata si Terorism.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor
art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, fiind prezenti 82 de judecatori din 103 aflati în functie.
Procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta
Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela -
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia si a sesizarii Colegiului de
conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, în sensul de a
se stabili ca procurorul din cadrul structurii specializate este competent sa
efectueze actele de cercetare penala si sa întocmeasca concluziile privind
cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect
infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv
Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si
Terorism.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct
de vedere unitar cu privire la procurorul competent sa efectueze
actele de cercetare si sa înainteze instantei competente
materialul împreuna cu concluziile sale, conform art. 399 din Codul de
procedura penala, în cazul cererilor de revizuire formulate împotriva
hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de
competenta exclusiva a Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei
de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism,
examenul jurisprudentei evidentiind doua orientari.
Potrivit unei orientari a practicii, instantele au
considerat ca, în cazul cererilor de revizuire formulate împotriva hotarârilor
care au avut ca obiect infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale
Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism, procurorul din cadrul parchetului de pe
lânga instanta care a judecat cauza în prima instanta este competent, conform
art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala, sa efectueze actele de
cercetare si sa înainteze instantei materialul împreuna cu concluziile sale.
Intr-o a doua orientare, instantele au considerat ca
procurorul din cadrul structurii specializate este competent sa efectueze
actele de cercetare si sa înainteze instantei materialul împreuna cu
concluziile privind cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care
au avut ca obiect infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale
Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism.
Aceste din urma instante au procedat în mod corect.
Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac, care
poate fi exercitata împotriva hotarârilor judecatoresti definitive pronuntate
de instantele penale, având caracterul unei cai de atac de retractare, care
permite instantei penale sa revina asupra propriei sale hotarâri si, în acelasi
timp, caracterul unei cai de atac de fapt, prin care sunt constatate si
înlaturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Structura procedurii revizuirii, astfel cum este
reglementata în Codul de procedura penala, cuprinde o procedura care se
desfasoara în fata procurorului si o procedura care se desfasoara în fata
instantei de judecata, în doua etape, admiterea în principiu si rejudecarea
cauzei în fond.
In conceptia Codului de procedura penala, parcurgerea
procedurii actelor de cercetare efectuate de catre procuror, în conformitate cu
dispozitiile art. 399, are caracter obligatoriu. Astfel, potrivit art. 397
alin. 1 din Codul de procedura penala, „cererea de revizuire se adreseaza
procurorului de la parchetul de pe lânga instanta care a judecat cauza în prima
instanta", aceluiasi procuror revenindu-i competenta de a initia din
oficiu procedura revizuirii. Conform art. 399 alin. 1 din Codul de procedura
penala, dupa introducerea cererii de revizuire, procurorul asculta, daca este
cazul, persoana care solicita revizuirea si, în cazul când este necesara
efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire,
procurorul dispune în acest sens prin ordonanta, iar în temeiul art. 399 alin.
5 din acelasi cod, dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul
material împreuna cu concluziile sale instantei competente.
Atât dispozitiile art. 397 din Codul de procedura
penala, cât si cele ale art. 399 din acelasi cod constituie norme generale de
drept procesual penal.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind
Directia Nationala Anticoruptie, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr.
508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul
Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism, cu modificarile si completarile
ulterioare, prevad înfiintarea Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei
de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca
structuri specializate, în cadrul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Ambele acte normative reglementeaza - prin norme speciale
- atributiile, competenta, structura, organizarea si functionarea Directiei
Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism.
Dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad ca Directia
Nationala Anticoruptie exercita drepturile si îndeplineste obligatiile
procedurale prevazute de lege, în cauzele privind infractiunile atribuite prin
aceasta ordonanta de urgenta în competenta sa. In mod similar, dispozitiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile
ulterioare, prevad ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate
Organizata si Terorism exercita drepturile si îndeplineste obligatiile
procedurale prevazute de lege, în cauzele privind infractiunile atribuite prin
aceasta lege în competenta sa.
Ambele acte normative stabilesc, în art. 24 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
si în art. 21 din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile
ulterioare, ca dispozitiile din Codul de procedura penala se aplica în mod
corespunzator în cauzele atribuite în competenta Directiei Nationale
Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate
Organizata si Terorism.
Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor
prevazute de lege de catre Directia Nationala Anticoruptie si Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, în
cauzele privind infractiunile atribuite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 508/2004, cu modificarile
si completarile ulterioare, în competenta lor, precum si aplicarea în mod
corespunzator a dispozitiilor din Codul de procedura penala referitoare la
revizuire conduc la concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în
competenta Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a
Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul
acestor structuri specializate pot, din oficiu, sa initieze procedura
revizuirii, conform art. 396 alin. 2 din Codul de procedura penala, primesc
cererile de revizuire si îndeplinesc obligatia prevazuta în art. 397 alin. 3
din acelasi cod si efectueaza actele de cercetare prevazute în art. 399 din
Codul de procedura penala. In cadrul acestor acte de cercetare se pot asculta
martori, efectua confruntari, ridicari de obiecte si înscrisuri, constatari
tehnico-stiintifice si expertize, acte specifice urmaririi penale si care, în
mod firesc, urmeaza sa fie administrate de catre procurorii din cadrul
structurilor specializate competente sa efectueze însasi urmarirea penala.
De asemenea, exercitarea drepturilor si îndeplinirea
obligatiilor prevazute de lege, precum si aplicarea în mod corespunzator a
dispozitiilor din Codul de procedura penala referitoare la revizuire conduc la
concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în competenta
Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor
de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul acestor
structuri specializate, dupa efectuarea cercetarilor, înainteaza întregul
material împreuna cu concluziile lor instantei competente, conform art. 399
alin. 5 din Codul de procedura penala.
O alta interpretare a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si
art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, si a dispozitiilor art. 2 alin. (2) si art. 21 din
Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, ar conduce la
concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în competenta
Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor
de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul celor doua
structuri specializate au competenta exclusiva de a efectua urmarirea penala,
dar nu au competenta de a efectua actele de cercetare prevazute în art. 399 din
Codul de procedura penala, iar procurorii din cadrul parchetelor de pe lânga
instantele care au judecat cauzele în prima instanta nu au competenta de a
efectua urmarirea penala, dar au competenta de a efectua actele de cercetare
prevazute în art. 399 din Codul de procedura penala.
Or, aceasta divizare a competentei procurorilor din
cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si al Directiei de Investigare a
Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism nu este admisa nici de
dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, si dispozitiile art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si nici de
ansamblul dispozitiilor cuprinse în actele normative care reglementeaza cele
doua structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
In consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 4142 din Codul
de procedura penala, urmeaza a se admite recursul în interesul legii si a se
stabili, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 399 din
Codul de procedura penala, ca procurorul din cadrul structurii specializate
este competent, în conditiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala,
sa efectueze actele de cercetare si sa înainteze materialul împreuna cu
concluziile referitoare la cererile de revizuire formulate împotriva
hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de
competenta exclusiva a Directiei Nationale Anticoruptie sau a Directiei de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie si
sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel
Bucuresti.
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 399 din
Codul de procedura penala stabilesc ca:
Procurorul din cadrul structurii specializate, Directia
Nationala Anticoruptie, respectiv Directia de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism, este competent în conditiile art. 397
alin. 1 din Codul de procedura penala sa efectueze actele de cercetare si sa
înainteze materialul împreuna cu concluziile referitoare la cererile de
revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a
caror urmarire penala este de competenta exclusiva a uneia sau alteia dintre
cele doua structuri.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedura penala.
Pronuntata în sedinta publica, astazi, 20 septembrie
2010.
VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,
RODICA AIDA POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White