DECIZIE   Nr. 4 din 20 septembrie 2010

privind organizarea judiciara

ACT EMIS DE: PRIMUL-MINISTRU

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 866 din 23 decembrie 2010

Dosar nr. 7/2010

Sub presedintia doamnei judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti cu privire la stabilirea procurorului competent sa efectueze actele de cercetare penala si sa înainteze instantei materialul împreuna cu concluziile sale referitoare la cererile de revizuire formulate conform art. 399 din Codul de procedura penala împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de competenta exclusiva a Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 82 de judecatori din 103 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia si a sesizarii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, în sensul de a se stabili ca procurorul din cadrul structurii specializate este competent sa efectueze actele de cercetare penala si sa întocmeasca concluziile privind cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la procurorul competent sa efectueze

actele de cercetare si sa înainteze instantei competente materialul împreuna cu concluziile sale, conform art. 399 din Codul de procedura penala, în cazul cererilor de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de competenta exclusiva a Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, examenul jurisprudentei evidentiind doua orientari.

Potrivit unei orientari a practicii, instantele au considerat ca, în cazul cererilor de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorul din cadrul parchetului de pe lânga instanta care a judecat cauza în prima instanta este competent, conform art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala, sa efectueze actele de cercetare si sa înainteze instantei materialul împreuna cu concluziile sale.

Intr-o a doua orientare, instantele au considerat ca procurorul din cadrul structurii specializate este competent sa efectueze actele de cercetare si sa înainteze instantei materialul împreuna cu concluziile privind cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni ce atrag competenta Directiei Nationale Anticoruptie, respectiv a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Aceste din urma instante au procedat în mod corect.

Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac, care poate fi exercitata împotriva hotarârilor judecatoresti definitive pronuntate de instantele penale, având caracterul unei cai de atac de retractare, care permite instantei penale sa revina asupra propriei sale hotarâri si, în acelasi timp, caracterul unei cai de atac de fapt, prin care sunt constatate si înlaturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Structura procedurii revizuirii, astfel cum este reglementata în Codul de procedura penala, cuprinde o procedura care se desfasoara în fata procurorului si o procedura care se desfasoara în fata instantei de judecata, în doua etape, admiterea în principiu si rejudecarea cauzei în fond.

In conceptia Codului de procedura penala, parcurgerea procedurii actelor de cercetare efectuate de catre procuror, în conformitate cu dispozitiile art. 399, are caracter obligatoriu. Astfel, potrivit art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala, „cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe lânga instanta care a judecat cauza în prima instanta", aceluiasi procuror revenindu-i competenta de a initia din oficiu procedura revizuirii. Conform art. 399 alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa introducerea cererii de revizuire, procurorul asculta, daca este cazul, persoana care solicita revizuirea si, în cazul când este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune în acest sens prin ordonanta, iar în temeiul art. 399 alin. 5 din acelasi cod, dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material împreuna cu concluziile sale instantei competente.

Atât dispozitiile art. 397 din Codul de procedura penala, cât si cele ale art. 399 din acelasi cod constituie norme generale de drept procesual penal.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad înfiintarea Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca structuri specializate, în cadrul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ambele acte normative reglementeaza - prin norme speciale - atributiile, competenta, structura, organizarea si functionarea Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad ca Directia Nationala Anticoruptie exercita drepturile si îndeplineste obligatiile procedurale prevazute de lege, în cauzele privind infractiunile atribuite prin aceasta ordonanta de urgenta în competenta sa. In mod similar, dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad ca Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism exercita drepturile si îndeplineste obligatiile procedurale prevazute de lege, în cauzele privind infractiunile atribuite prin aceasta lege în competenta sa.

Ambele acte normative stabilesc, în art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si în art. 21 din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, ca dispozitiile din Codul de procedura penala se aplica în mod corespunzator în cauzele atribuite în competenta Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor prevazute de lege de catre Directia Nationala Anticoruptie si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, în cauzele privind infractiunile atribuite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, în competenta lor, precum si aplicarea în mod corespunzator a dispozitiilor din Codul de procedura penala referitoare la revizuire conduc la concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în competenta Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul acestor structuri specializate pot, din oficiu, sa initieze procedura revizuirii, conform art. 396 alin. 2 din Codul de procedura penala, primesc cererile de revizuire si îndeplinesc obligatia prevazuta în art. 397 alin. 3 din acelasi cod si efectueaza actele de cercetare prevazute în art. 399 din Codul de procedura penala. In cadrul acestor acte de cercetare se pot asculta martori, efectua confruntari, ridicari de obiecte si înscrisuri, constatari tehnico-stiintifice si expertize, acte specifice urmaririi penale si care, în mod firesc, urmeaza sa fie administrate de catre procurorii din cadrul structurilor specializate competente sa efectueze însasi urmarirea penala.

De asemenea, exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor prevazute de lege, precum si aplicarea în mod corespunzator a dispozitiilor din Codul de procedura penala referitoare la revizuire conduc la concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în competenta Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul acestor structuri specializate, dupa efectuarea cercetarilor, înainteaza întregul material împreuna cu concluziile lor instantei competente, conform art. 399 alin. 5 din Codul de procedura penala.

O alta interpretare a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si a dispozitiilor art. 2 alin. (2) si art. 21 din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, ar conduce la concluzia ca, în cauzele privind infractiunile atribuite în competenta Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, procurorii din cadrul celor doua structuri specializate au competenta exclusiva de a efectua urmarirea penala, dar nu au competenta de a efectua actele de cercetare prevazute în art. 399 din Codul de procedura penala, iar procurorii din cadrul parchetelor de pe lânga instantele care au judecat cauzele în prima instanta nu au competenta de a efectua urmarirea penala, dar au competenta de a efectua actele de cercetare prevazute în art. 399 din Codul de procedura penala.

Or, aceasta divizare a competentei procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism nu este admisa nici de dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 503/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si nici de ansamblul dispozitiilor cuprinse în actele normative care reglementeaza cele doua structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul în interesul legii si a se stabili, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 399 din Codul de procedura penala, ca procurorul din cadrul structurii specializate este competent, în conditiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala, sa efectueze actele de cercetare si sa înainteze materialul împreuna cu concluziile referitoare la cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de competenta exclusiva a Directiei Nationale Anticoruptie sau a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 399 din Codul de procedura penala stabilesc ca:

Procurorul din cadrul structurii specializate, Directia Nationala Anticoruptie, respectiv Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, este competent în conditiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedura penala sa efectueze actele de cercetare si sa înainteze materialul împreuna cu concluziile referitoare la cererile de revizuire formulate împotriva hotarârilor care au avut ca obiect infractiuni a caror urmarire penala este de competenta exclusiva a uneia sau alteia dintre cele doua structuri.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 20 septembrie 2010.

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,

RODICA AIDA POPA

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White