DECIZIE   Nr. 399 din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 846 din 19 septembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, exceptie ridicata de Ion-Marcel Chiper si Vasile Chiper in Dosarul nr. 51/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
    La apelul nominal raspunde Ion-Marcel Chiper, reprezentat prin avocat Doru Viorel Ursu, lipsa fiind celalalt autor al exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza este in stare de judecata.
    Aparatorul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile art. II din Legea nr. 576/2004 contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2), precum si ale art. 20, raportat la art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
    Astfel, arata ca la intrarea in vigoare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara dispare competenta materiala exclusiva a completului de 9 judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a judeca recursurile in anulare. Asa fiind, este neconstitutional ca, printr-o lege ulterioara, in speta Legea nr. 576/2004, sa se dispuna ca recursurile in anulare declarate pana la data intrarii in vigoare a acestei legi sa fie judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie. De asemenea, arata ca nu se poate institui o categorie separata de persoane (cetateni) care sa beneficieze in continuare de solutionarea recursurilor in anulare de Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel cum statueaza dispozitiile art. II din Legea nr. 576/2004, intrucat astfel se realizeaza o extindere "ilegala" a competentei acestei instante.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, arata ca Legea nr. 576/2004 abroga institutia recursului in anulare, dispozitiile criticate constituind o norma tranzitorie prin intermediul careia legiuitorul a optat pentru ultraactivitatea legii. Oricum, potrivit celor statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 139/2004, determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 51/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, exceptie ridicata de Ion-Marcel Chiper si Vasile Chiper.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara prevede in mod expres si strict limitele competentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Asa fiind, dupa intrarea in vigoare a legii mentionate, aceasta instanta nu mai este competenta sa solutioneze calea extraordinara de atac a recursului in anulare. In opinia autorilor exceptiei recunoasterea competentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a solutiona recursurile in anulare deja declarate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 304/2004, prin art. II din Legea nr. 576/2004, confera acestuia caracter retroactiv. Textul de lege dedus controlului reprezinta astfel o incalcare atat a prevederilor art. 15 alin. (2), cat si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca dispozitiile art. II din Legea nr. 576/2004 sunt constitutionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca, in scopul reglementarii situatiei cauzelor privind recursurile in anulare aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Legea nr. 576/2004 cuprinde o dispozitie tranzitorie cu privire la modalitatea de solutionare a recursurilor in anulare declarate pana la data intrarii in vigoare a prevederilor acestui act normativ.
    Aceste dispozitii tranzitorii prezinta o importanta deosebita datorita faptului ca, in toate cazurile in care unele legi procesual penale sunt inlocuite cu altele, pe agendele organelor judiciare penale se gasesc, in curs de solutionare, numeroase dosare penale. Guvernul considera ca, sub acest aspect, prin dispozitiile tranzitorii se realizeaza o conciliere intre principiile activitatii legii si ale operativitatii procesului penal, pe de o parte, si ocrotirea drepturilor si intereselor legitime ale partilor, pe de alta parte. In final, arata ca, in concret, nu este vorba de un control al constitutionalitatii dispozitiilor Legii nr. 576/2004, ci, de fapt, de o problema de aplicare in timp a legii procesual penale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a art. II din Legea nr. 576/2004 fata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, dispozitiile criticate asigurand tocmai conditiile pentru realizarea deplina a principiului neretroactivitatii legii. In plus, formula redactionala a textului de lege dedus controlului de constitutionalitate nu ofera temei unei atari critici, intrucat nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv si nici nu rezulta din textul criticat ca acesta ar urmari sa produca efecte retroactive, el urmand a-si gasi aplicarea exclusiv de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 576/2004.
    Dispozitiile criticate nu contravin nici principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor si nici regulii potrivit careia justitia e unica, impartiala si egala pentru toti, acestea aplicandu-se oricarei persoane aflate in ipoteza normei legale, fara discriminare pe criterii arbitrare. In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, Avocatul Poporului arata ca textul criticat nu incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia declararii recursului in anulare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, dispozitii potrivit carora:
    "Cauzele privind recursurile in anulare declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa fie judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit dispozitiilor in vigoare la data declararii recursurilor in anulare."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si ale art. 124 alin. (2), care au urmatorul continut:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prin art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 au fost abrogate dispozitiile art. 409 - 414^1 din Codul de procedura penala referitoare la recursul in anulare, care astfel si-a incetat existenta ca institutie procesuala. Art. II din acelasi act normativ consacra o norma tranzitorie care, departe de a avea caracter retroactiv, asa cum sustin autorii exceptiei, consacra, dimpotriva, ultraactivitatea reglementarii anterioare in ceea ce priveste cauzele aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca urmare a declararii recursurilor in anulare de catre procurorul general, sub imperiul acesteia. De altfel, solutia contrara, respectiv aplicarea de indata a dispozitiei abrogatoare, avand drept consecinta incetarea proceselor deja declansate prin promovarea recursului in anulare, aflate in curs de solutionare si, deci, lipsirea de eficienta a unei atari cai de atac, cu toate ca fusese exercitata sub imperiul si in temeiul reglementarii anterioare, atunci in vigoare, ar avea un evident caracter retroactiv.
    Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici critica cu privire la incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, in masura in care aplicarea reglementarii criticate are loc exclusiv in ipoteza acolo prevazuta, fara distinctii in functie de criterii arbitrare, iar procesele in curs se deruleaza potrivit regulilor procedurale de drept comun, cu respectarea drepturilor si a garantiilor consacrate de legislatia in vigoare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, exceptie ridicata de Ion-Marcel Chiper si Vasile Chiper in Dosarul nr. 51/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora