Decizia Nr.398 din 03.07.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 04 august 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 280/64/2012* al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 738D/2013.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 280/64/2012*, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată, din oficiu, de către instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării recursului declarat de pârâtul statul român, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), împotriva Sentinţei civile nr. 193/R din 13 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal într-o cauză civilă având ca obiect „obligaţia de a face“.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal susţine că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, menţionând că „noua lege se aplică tuturor procedurilor administrative şi proceselor în curs“, fără să facă distincţie între dispoziţiile de drept procesual şi cele de drept substanţial, aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Mai precis, arată că prevederile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013 care reglementează procedura de evaluare, procedură care este modificată în sensul înlocuirii evaluării efectuate potrivit standardelor internaţionale cu cea efectuată potrivit grilelor notariale, fiind astfel afectată însăşi întinderea dreptului substanţial dedus judecăţii. În aceste condiţii, prevederile legale respective nu pot intra sub incidenţa principiului aplicării imediate a normelor de procedură, principiu ce a guvernat fostul Cod de procedură civilă. În susţinerea acestor critici, instanţa invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2006, pronunţată în Cauza Blecic împotriva Croaţiei.6. Totodată, instanţa apreciază că prevederile de lege criticate aduc atingere şi principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcţie nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătoreşti, dar şi de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferenţa de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanelor aflate în situaţii similare, respectiv celeritatea instanţelor, dar şi a procedurii de executare.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţă în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Ţinând însă seama de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste texte de lege au următorul cuprins:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 41 alin. (5): „Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.“11. În opinia instanţei de judecată, prevederile art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi celor ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, Curtea urmează să stabilească, în primul rând, dacă este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei. Pentru aceasta este necesară realizarea unei analize a situaţiei de fapt, care a generat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză. 13. Astfel, din analiza actelor aflate la dosar, Curtea reţine că, prin acţiunea formulată de reclamanta Viscrian Didina în contradictoriu cu pârâtul statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la transmiterea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către evaluatorul desemnat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilelor şi, totodată, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor aferente. Prin Sentinţa nr. 193/R din 13 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să transmită dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, ulterior, să emită decizia referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, potrivit Dispoziţiei primarului municipiului Braşov nr. 2.485 din 24 iulie 2006, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), recurs ce face obiectul Dosarului nr. 280/64/2012* aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. În cadrul acestui dosar, instanţa de judecată a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate şi, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza. 14. Faţă de cele expuse, Curtea observă că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamantei era pronunţată o hotărâre - Sentinţa nr. 193/R/2012 -, fără ca aceasta să fie definitivă şi irevocabilă. Pe de altă parte, Curtea constată că prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 au în vedere hotărârile judecătoreşti referitoare la obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire, hotărâri care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, erau definitive şi irevocabile. 15. Astfel, având în vedere prevederile legale criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit acestor prevederi de lege, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“ Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 16. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 280/64/2012* al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iulie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora