Decizia Nr.396 din 24.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ioan Dorin Daneşan în Dosarul nr. 276/308/2009 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 276/308/2009, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Dorin Daneşan într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin adoptarea măsurii coercitive a aplicării unei amenzi judiciare în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei de judecată posibilitatea de exercitare a unui abuz. Totodată, cuantificarea răspunderii patrimoniale a autorităţii publice administrative prin raportare la salariul minim brut pe economie „este greşită“, întrucât retribuţia reprezentanţilor autorităţilor publice administrative este stabilită printr-o ordonanţă a Guvernului care nu face nicio referire la salariul minim brut pe economie, acesta din urmă fiind stabilit printr-o hotărâre a Guvernului.Judecătoria Sighişoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu reglementează dispoziţii discriminatorii şi nu încalcă atribuţiile puterilor statului. În plus, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează chestiuni de aplicare şi de interpretare a legii, iar nu de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr.1.566/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 24 „Obligaţia executării“[...] „(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.“ Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.1 alin. (4) referitoare la organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, în cadrul democraţiei constituţionale, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 120 alin. (1) care instituie principiile de bază ale organizării administraţiei publice locale, art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport cu critici similare, prin Decizia nr. 1.566 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2010. Ca şi în cauza de faţă, Curtea a observat că autorul excepţiei îşi axează critica pe susţinerea potrivit căreia stabilirea cuantumului unei amenzi prin raportare la salariul brut pe economie - care este aprobat printr-o hotărâre a Guvernului -, în condiţiile în care retribuţia reprezentantului autorităţii publice administrative căreia această sancţiune îi este aplicată este calculată în baza unei ordonanţe a Guvernului, reprezintă o măsură lipsită de vreun temei legal şi, implicit, inaplicabilă. Referitor la această critică, Curtea a statuat că este lipsită de relevanţă distincţia pe care autorul excepţiei o face sub aspectul tipului de act normativ prin care sunt reglementate categoriile de drepturi salariale la care acesta face referire în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că aplicarea amenzii prevăzute de textul de lege criticat este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. Aceasta intervine în virtutea legii, iar cuantumul amenzii este determinat în mod cert şi neechivoc prin însăşi norma criticată. Totodată, Curtea a constatat că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt de natură să înfrângă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât prerogativele judecătorului în legătură cu fixarea cuantumului amenzii nu constituie o intruziune a autorităţii judecătoreşti în atribuţiile celorlalte puteri ale statului. Cât priveşte dispoziţiile din Legea fundamentală privitoare la principiile de bază ale organizării administraţiei publice locale şi la autorităţile comunale şi orăşeneşti, invocate de către autorul excepţiei, Curtea a reţinut că acestea nu au incidenţă în soluţionarea cauzei de faţă. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ioan Dorin Daneşan în Dosarul nr. 276/308/2009 al Judecătoriei Sighişoara. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean