DECIZIE Nr.
393 din 9 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 517 si art. 519 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 508 din 13 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 517 şi 519 din Codul civil, excepţie
ridicată de Andrei Waszko si Izabela Waszko în Dosarul
nr. 9.523/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt
în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 9.523/C/2005, Curtea de Apel Timişoara -Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
517 şi 519 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Waszko şi Izabela Waszko.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
din Constituţie, întrucât recunosc mai multe drepturi uzufructuarilor faţă de
proprietari, şi ale art. 44 alin. (2), prin reglementarea posibilităţii
uzufructuarilor de a solicita evacuarea proprietarilor, fără ca aceştia să fie
de acord.
De asemenea, invocă şi încălcarea prevederilor art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată, arătând în acest sens că dreptul
de uzufruct este un drept real principal ce conferă titularului folosinţa unui
bun aparţinând altei persoane, celelalte prerogative ale dreptului de
proprietate aparţinând proprietarului. In aceste condiţii dreptul de uzufruct
nu poate aduce atingere dreptului de proprietate, fiind tocmai o consfinţire a
acestui drept. Pe de altă parte, consideră că excepţia nu are legătură cu cauza
dedusă judecăţii, întrucât un drept real recunoscut de lege nu poate fi
considerat ca fiind neconstituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. Arată că aceste
prevederi sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2),
întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută
de ipoteza normei legale. Textul de lege criticat este în concordanţă şi cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, deoarece dreptul de
proprietate trebuie exercitat în limitele legii, iar legiuitorul este competent
să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 517
şi 519 din Codul civil, care au următoarea redactare:
- Art. 517: „Uzufructul
este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia,
întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva
substanţa. ";
- Art. 519: „Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu
condiţie. "
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44
alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De asemenea,
este invocată şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând criticile de neconstituţionalitate, precum şi
argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt
neîntemeiate pentru motivele ce urmează.
Potrivit Codului civil, uzufructul jus in re aliena este un drept real de folosinţă asupra unui bun aparţinând altuia,
fiind, deci, un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Din cele trei
atribute ale dreptului de proprietate, uzufructul are
numai usus şi fructus,
atributul abusus aparţinând
întotdeauna proprietarului. Aşadar, proprietarul nu va pierde niciodată dreptul
de proprietate asupra bunului care îi va reveni în deplinătatea atributelor
sale cel mai târziu la moartea uzufructuarului. Ca atare, textele de lege
criticate nu numai că nu contravin dispoziţiilor din Constituţie privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ci, din contră, ele reprezintă
tocmai o aplicare a acestor dispoziţii din Legea fundamentală, precum şi a
prevederilor din actele internaţionale referitoare la proprietate.
Referitor la presupusa încălcare a dispoziţiilor art.
16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că textele criticate nu
conţin nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrângerii principiului
egalităţii, ele aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza
reglementată de norma juridică.
Curtea reţine, de asemenea, că prevederile criticate nu
încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu
înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile
procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către
o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege. Astfel, legiuitorul
a prevăzut prin art. 558 din Codul civil posibilitatea ca nudul proprietar să
ceară în justiţie, chiar în cursul uzufructului încetarea acestuia, pentru abuz
de folosinţă din partea uzufructuarului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 şi art. 519 din Codul civil,
excepţie ridicată de Andrei Waszko şi Izabela Waszko în Dosarul nr.
9.523/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu