DECIZIE Nr.
392 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 477 din 2 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Maria Stanca
Buru în Dosarul nr. 4.981/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în
Dosarele nr. 154D/2006, nr. 160D/2006, nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr.
190D/2006. La apelul nominal în Dosarul nr. 154D/2006 răspunde partea Lucica
Lefter Răducu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul
nr. 160D/2006 răspund părţile Ion Dobrinoiu, Ştefan Dobrinoiu, Silvia Elena
Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu şi Antoaneta Andrei, lipsind autorii excepţiei, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal în dosarele nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006 lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor de amânare
a judecării cauzei depuse de avocatul Valentin Şerbănescu, apărătorul autorilor
excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 154D/2006, nr. 163D/2006,
nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006, pentru imposibilitate de prezentare, din motive
medicale.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea cererilor de amânare, deoarece acestea nu au fost însoţite
de înscrisuri doveditoare ale motivelor medicale invocate.
Curtea, constatând că nu s-au depus dovezi în sprijinul
acestor cereri, respinge solicitările de acordare a unui nou termen.
Preşedintele Curţii, din oficiu, pune în discuţie
conexarea celor 6 dosare. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului
Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 154D/2006,
nr. 160D/2006, nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006 la Dosarul nr.
153D/2006, care este primul înregistrat, şi acordă cuvântul pe fond părţilor
prezente.
Partea Lucica Lefter Răducu solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând că singurul scop urmărit
de autorul excepţiei a fost tergiversarea judecării cauzei aflate pe rolul
Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.
Părţile Ion Dobrinoiu, Ştefan Dobrinoiu, Silvia Elena
Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu şi Antoaneta Andrei solicită, de asemenea, respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că doresc finalizarea cât mai
grabnică a judecării cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.981/CIV/2005, Curtea de Apel Craiova-Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Ana Maria Stanca Buru cu prilejul
soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29.683/2/2005 (nr. vechi 3.336/2005), Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Cornel Lefter Răducu cu prilejul
soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 31 ianuarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.516/2/2005 (nr. vechi 3.102/2005), Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
către Gheorghe Dobrinoiu şi Laurenţiu Dobrinoiu cu prilejul soluţionării unui
recurs civil.
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 27.106/2/2005 (nr. vechi 984/2005), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. II alin.
(1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de către Alina Delia Angelescu cu prilejul soluţionării unui
recurs civil.
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 26.673/2/2005 (nr. vechi 2.813/2005), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Doina Maria Chirvase cu prilejul
soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.060/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Mihail Boureanu cu prilejul
soluţionării unui recurs civil.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorii
acesteia susţin, în esenţă, că judecarea recursurilor de către curţile de apel
care au soluţionat apelul în aceeaşi cauză este inadmisibilă şi contrară
Constituţiei, chiar dacă pricinile vor fi soluţionate de alţi judecători decât
cei care s-au pronunţat deja. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt neconstituţionale
şi prin raportare la art. 15 din Legea fundamentală, deoarece îşi extind
efectele şi în trecut, pentru litigii care intrau sub reglementările vechii
legi şi care au fost iniţiate şi şi-au produs efectele sub reglementările
acesteia. Mai mult, apreciază că este încălcat principiul egalităţii în faţa
legii şi al accesului liber la justiţie, de vreme ce părţile din cauzele care
vor fi trimise pe cale administrativă la aceleaşi instanţe de judecată ce au
pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac nu vor beneficia de un control
judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, în
condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de
justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de către aceeaşi instanţă
de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac. Totodată, consideră
că dispoziţiile legale criticate le lezează dreptul la apărare, prin privarea
de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi
art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a
recursului este evident şi nejustificat restrâns. De asemenea, trimiterea pe
cale administrativă a cauzelor încalcă în mod flagrant normele de procedură
privind declinarea competenţei şi dispoziţiile art. 24 şi 129 din Constituţie,
deoarece părţile nu se pot apăra, în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat, iar
împotriva actului de declinare a competenţei nu poate fi exercitată nici o cale
de atac.
Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă, Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind
proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii
potrivit cărora:
„(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă
la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de
atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
Autorii excepţiei susţin că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 1, 11, 15, art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 24, art. 53 alin. (1) şi (2),
art. 124, 126 şi 129 din Constituţie, referitoare la statul român, dreptul
internaţional şi dreptul intern, neretroactivitatea legii, egalitatea în
drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la
justiţie, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti
şi folosirea căilor de atac. De asemenea, s-a invocat încălcarea art. 6, 13, 14
şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
şi a art. 1-11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fără a se
arăta în ce constă, în concret, încălcarea acestor documente internaţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate în cadrul
controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut
că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei
sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi
art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii".
Cu acelaşi prilej, Curtea a respins critica privind
retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de
procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind încălcarea principiului
controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea
principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de
lege. Având în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2),
Curtea a reţinut că legiuitorul are competenţa de a stabili atât căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora.
Astfel, atunci când calea de atac implică un control judiciar, ca în cazul
recursului, nimic nu împiedică efectuarea acestui control de către alţi
judecători de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ana Maria Stanca Buru în Dosarul nr. 4.981/CIV/2005 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă, de Cornel Lefter Răducu în Dosarul nr.
29.683/2/2005 (nr. vechi 3.336/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Dobrinoiu şi
Laurentiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 28.516/2/2005 (nr. vechi 3.102/2005) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi
de familie, de Alina Delia Angelescu în Dosarul nr. 27.106/2/2005 (nr. vechi
984/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, de Doina Maria Chirvase în Dosarul nr.
26.673/2/2005 (nr. vechi 2.813/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi de Mihail Boureanu în
Dosarul nr. 1.060/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu