DECIZIE Nr. 39
din 22 septembrie 2008
privind aplicarea
dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile
ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 16 martie 2009
Dosar nr. 22/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind aplicarea
dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile
si completarile ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de
arestare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că
emiterea mandatului european de arestare, neconstituind o procedură
jurisdicţională, nu necesită să fie dispusă prin încheiere, ci se face direct
de instanţă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra
recursului în interesul legii, constată următoarele:
In legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a constatat că instanţele
judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului
european de arestare.
Astfel, unele instanţe au considerat că asupra
propunerii procurorului de a se emite mandatul european de arestare instanţa se
pronunţă printr-o încheiere prealabilă, prin care se constată îndeplinirea
condiţiilor de fond prevăzute de lege, şi dispune emiterea acestuia.
Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că, după
verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) şi
b) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, mandatul
european de arestare poate fi emis direct de instanţă.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, se prevede că
„Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau
instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat
european de arestare, în următoarele condiţii:
a) în vederea efectuării urmăririi penale sau a
judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă
privativă de libertate de cel puţin un an;
b) în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa
aplicată este mai mare de 4 luni."
Pe de altă parte, prin alin. (1) al art. 77 din aceeaşi
lege se prevede: „Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă
de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în
vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane
solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul
executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de
libertate."
Aşadar, scopul acestui act procedural este tocmai acela
de a asigura aducerea cât mai curând în ţară a persoanei suspectate de a fi
comis o infracţiune sau care a fost condamnată definitiv în România.
Ca urmare, mandatul emis în acest context constituie actul procedural prin care este continuată
executarea hotărârilor (încheierilor şi hotărârilor definitive) pronunţate de
instanţele judecătoreşti şi
în afara teritoriului naţional de către alţi subiecţi oficiali.
Rezultă deci că legiuitorul, reglementând prin lege
specială posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, recunoaşte
judecătorului prin art. 81 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr.
224/2006, dreptul de dispoziţie, după verificarea condiţiilor şi competenţelor
legale cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare juridică
internaţională în materie penală.
Aşa fiind, apare inutilă şi inoportună parcurgerea unei
alte proceduri jurisdicţionale în acest sens, câtă vreme însăşi dispoziţia de
arestare a parcurs etapele în care au fost asigurate garanţiile privind dreptul
la apărare şi căile de atac.
De aceea, în raport cu caracterul special al procedurii
privind mandatul european de arestare, nu se poate considera că emiterea
acestui act procedural ar trebui dispusă în cadrul unei judecăţi prealabile, finalizată printr-o
încheiere, pentru că ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este
admisibil.
Prin urmare, în ipoteza îndeplinirii condiţiilor de
fond impuse de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea
nr. 224/2006, instanţa va emite direct mandatul european de arestare, fără a
mai pronunţa o încheiere prealabilă, prin care judecătorul să îşi dispună lui
însuşi exercitarea acestui drept propriu şi exclusiv.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile
art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006, se
interpretează în sensul că emiterea mandatului european de arestare nu
presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 224/2006 se interpretează în sensul că:
Emiterea mandatului european de arestare nu presupune
întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei