Decizia Nr.389 din 06.06.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Adrian Turcu în Dosarul nr. 4.060/120/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.125D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se critică aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti şi, în subsidiar, de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.060/120/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul-reclamant Adrian Turcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Dâmboviţa, prin care s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Ministerul Finanţelor Publice, acţiune prin care solicita obligarea pârâţilor la decontarea cheltuielilor medicale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 34 privind dreptul la sănătate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Or, dreptul la decontarea cheltuielilor medicale suportate de magistraţi, care este clar consfinţit prin Legea nr. 303/2004 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, este îngrădit şi chiar anulat prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2010 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru procurori, judecători, magistraţi-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor, dar şi prin alte acte guvernamentale, care sunt acte administrative şi nu reprezintă legi. În acest fel, este încălcat dreptul constituţional la sănătate, fiind lăsat la latitudinea unor autorităţi administrative. Practic, singura condiţie impusă prin lege în vederea decontării cheltuielilor medicale o constituie deţinerea calităţii de magistrat în sistemul asigurărilor sociale.6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, hotărârea Guvernului stabilind, în concret, modalităţile, condiţiile şi procedurile pe care beneficiarii trebuie să le respecte pentru a se încadra în facilităţile prevăzute de legiuitor.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea domeniului sănătăţii publice face obiectul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006 asigură tuturor asiguraţilor accesul la un pachet de servicii medicale (pachet de servicii medicale de bază), în temeiul contribuţiei pe care aceştia o plătesc la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, dispoziţiile legii impunând participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului amintit, precum şi principiul solidarităţii, care permite asigurarea unei minime asistenţe medicale inclusiv pentru persoanele care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Pe de altă parte, sfera drepturilor reglementate de Legea nr. 95/2006 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este diferită, determinată fiind de subiecţii acestor drepturi. Astfel, Legea nr. 95/2006 reglementează accesul tuturor asiguraţilor la un pachet de servicii medicale de bază minim, în scopul realizării obligaţiei statului, prevăzută de art. 34 din Constituţie, de a garanta dreptul la ocrotirea sănătăţii, în vreme ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 instituie un sistem prin intermediul căruia magistraţii beneficiază de o serie de drepturi, suplimentar faţă de alţi asiguraţi, recunoaşterea acestor drepturi fiind opţiunea legiuitorului în considerarea statutului special al categoriei profesionale a magistraţilor. Prin art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 s-a consacrat beneficiul gratuit al asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor în favoarea magistraţilor, cu condiţia respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzându-se totodată că aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează şi că, în mod concret, condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Observă că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de una/unele dintre condiţiile impuse prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2010, fapt ce nu este de natură să afecteze constituţionalitatea textului de lege criticat, legislaţia în vigoare oferind alte pârghii pentru soluţionarea acestor aspecte. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se impozitează."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 34 privind dreptul la sănătate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. În conformitate cu textul de lege criticat, condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Astfel, prin lege s-a instituit un drept magistraţilor, şi anume acordarea gratuită de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Curtea constată, însă, că acest drept prevăzut de lege nu reprezintă un drept fundamental al cetăţeanului, ci reprezintă o favoare acordată magistraţilor, în considerarea statutului acestora.15. Faptul că legiuitorul a prevăzut că, prin hotărâre a Guvernului, act normativ cu caracter inferior legii, vor fi prevăzute condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor nu poate conduce la încălcarea art. 34 din Constituţie. Pentru garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, statul este obligat să ia măsurile ce se impun pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Astfel, dreptul la ocrotirea sănătăţii, ca drept fundamental, garantat prin art. 34 din Constituţie, nu poate avea semnificaţia acordării gratuite a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor. 16. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 17. În final, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, condiţii impuse printr-o hotărâre a Guvernului. Or, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar împotriva acestora persoanele care se consideră vătămate au posibilitatea de a le ataca în justiţie.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Turcu în Dosarul nr. 4.060/120/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean