DECIZIE Nr.
388 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 6 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana Chirică
în Dosarul nr. 640/2/2007 (350/CIV/2007) al' Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin
avocat Ion Dulgheru din cadrul Baroului Bucureşti, constatându-se lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în
care reiterează motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de
judecată. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 640/2/2007 (350/CIV/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana
Chirică în cadrul contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii civile având ca obiect „fond funciar".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin prevederile de lege criticate se aduc grave
prejudicii dreptului constituţional la un proces echitabil, fiind „ilogic ca
aceeaşi instanţă care judecă o cale de atac să judece o altă cale de atac
superioară", precum şi că „trimiterea dosarelor pe cale administrativă (inclusiv organizarea
administrativă a instanţelor)" în temeiul textului de lege criticat
„înseamnă o imixtiune în actul de justiţie".
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă
şi asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât „legiuitorul este
suveran în stabilirea şi adoptarea regulilor de procedură", iar „părţile
beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale", şi, de altfel,
„reglementarea dedusă controlului are caracter tranzitoriu şi, ca atare, nu
aduce niciun fel de atingere dreptului părţii la un proces efectiv în înţelesul
larg al acestei noţiuni, acela de cale de atac efectivă". Invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. II din
Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Deciziile nr.'193/2006, nr.
323/2006, nr. 488/2006, nr. 595/2006 şi nr. 447/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţilor prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, text de lege
care are următorul cuprins: „In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se face, pe cale administrativă, instanţelor competente să le
judece".
Alin. (1) - (3), la care se face trimitere, prevăd:
„(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă
la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de
atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în
vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor
de apel se trimit la curţile de apel."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege se consideră că sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile
constituţionale ale art. 1 alin. (4) - „Statul se organizează potrivit
principiului separaţiei şi echilibrului puterilor- legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei
constituţionale", ale art. 133 alin. (1) - „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei
justiţiei", ale art. 134 referitor la atribuţiile
Consiliului Superior al Magistraturii şi ale art. 21 alin. (1) - „Orice
persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime" şi alin. (3) - „Părţile au dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei susţine că prevederile
art. II alin. (4) din Legea
nr. 219/2005 aduc grave prejudicii dreptului constituţional la un proces
echitabil, întrucât presupun trimiterea recursului spre rejudecare de către
instanţa care a respins apelul.
Din analiza acestor susţineri, Curtea constată că în
jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat cu privire la aspecte precum cele invocate
în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
din Legea nr. 219/2005, Curtea a reţinut că, în
temeiul acestui text de lege, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa
tribunalului se trimit la
tribunale, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit
acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. In
toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente, potrivit
legii noi, se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de
declinare a competenţei. Această reglementare are menirea să înlăture o gravă
disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Inaltei Curţi de
Casaţiei şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa
fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de
art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind,
prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că soluţia trimiterii pe cale
administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil
tergiversarea soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării
imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi
instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale
hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de
neconstituţionalitate. Aceasta deoarece, dincolo de faptul că ne aflăm în
prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor
complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile
şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Cele statuate prin decizia menţionată, sub aspectul
criticilor referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21,
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Cât priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1
alin. (4), art. 133 alin. (1) şi art. 134 din Constituţie, Curtea constată că
acestea nu sunt relevante în cauză şi, în consecinţă, nu vor fi analizate.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (4)
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana Chirică în Dosarul nr.
640/2/2007 (350/CIV/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu